Abia sopteste unda
In ceasul vesperal.
Isi oglindeste luna
De toamna chipul pal.
Si-atat e de adanca
Tacerea, ca aud
Cum lotusul suspina
Pe-adancul lac din sud...
Si parca imi sopteste
Cu glasul stins, mereu,
De-adanca lui tristete
Sa ma-ntristez si eu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu