daca te astepti ca din 3 persoane care citesc o carte sa o aprecieze toti 3...te inseli
asa ca... daca vrei sa fie apreciat ceva, orice al tau, FA-L CUNOSCUT
seful nu vine sa iti mareasca salariul daca nu il faci constient de munca ta
masina nu merge fara benzina, desi e in perfecta stare de functionare
....o carte nu e un bestseller sau un rebut daca nu ajunge pe piata
...dar o batista preferata, o jucarie preferata, amuleta norocoasa inseamna ceva doar pt tine, ea nu trebuie recunoscuta ca pt tine sa fie in continuare folositoare.
miercuri, octombrie 31, 2007
marți, octombrie 30, 2007
Metamorfoza
Sunt prinsa intre doua lumi.
O lume falsa pe care o credeam reala,
Si-o lume a adevarurilor absolute.
Si stiu pe ce dum sa merg.
E dumul pe care l-am cerut dintotdeauna.
E adevarul ce-a trait intotdeauna in mine.
Am stiut ca-i acolo…
Acum isi cere recunoastere.
Acum imi cere sa-l duc la implinire.
Acum vrea sa infloreasca in toata splendoarea lui.
Ma simt inca prinsa in jocul prejudecatilor.
Sunt ca o larva ce-si leapada invelisul
Spre a deveni fluture.
Metamorfoza mea a inceput.
Pentru prima data in viata
Privirea-mi incepe a se lipezi.
Vad!
Va vad!
Va vad staruinta in suferinta,
Va vad staruinta in distrugere,
Va vad sufletele cum cauta fericirea
Dar cel mai mult va vad frica!
Asa am fost si eu.
Si parte din mine inca mai e
Pana cand ma voi spala
De noroiul pe care-l cred vesmant.
Incep sa-mi amintesc cine sunt.
Incep sa fiu pregatita sa-mi rostesc adevarul.
Nu mi-e teama
Caci nimic rau nu mi se poate intampla.
Doar bucurie! Doar fericire!
Doar dragoste!
Mai am pana ma desprind din carapacea mea.
Dar nu imi pasa cat ma va durea desprinderea,
Caci pentru prima data
Eu aleg cine sunt!
Iar eu aleg sa fiu Dragoste,
Aleg sa fiu Compasiune,
Aleg sa fiu Srijin,
Aleg sa fiu Intelepciune.
Asa sa-mi ajute Dumnezeu!
O lume falsa pe care o credeam reala,
Si-o lume a adevarurilor absolute.
Si stiu pe ce dum sa merg.
E dumul pe care l-am cerut dintotdeauna.
E adevarul ce-a trait intotdeauna in mine.
Am stiut ca-i acolo…
Acum isi cere recunoastere.
Acum imi cere sa-l duc la implinire.
Acum vrea sa infloreasca in toata splendoarea lui.
Ma simt inca prinsa in jocul prejudecatilor.
Sunt ca o larva ce-si leapada invelisul
Spre a deveni fluture.
Metamorfoza mea a inceput.
Pentru prima data in viata
Privirea-mi incepe a se lipezi.
Vad!
Va vad!
Va vad staruinta in suferinta,
Va vad staruinta in distrugere,
Va vad sufletele cum cauta fericirea
Dar cel mai mult va vad frica!
Asa am fost si eu.
Si parte din mine inca mai e
Pana cand ma voi spala
De noroiul pe care-l cred vesmant.
Incep sa-mi amintesc cine sunt.
Incep sa fiu pregatita sa-mi rostesc adevarul.
Nu mi-e teama
Caci nimic rau nu mi se poate intampla.
Doar bucurie! Doar fericire!
Doar dragoste!
Mai am pana ma desprind din carapacea mea.
Dar nu imi pasa cat ma va durea desprinderea,
Caci pentru prima data
Eu aleg cine sunt!
Iar eu aleg sa fiu Dragoste,
Aleg sa fiu Compasiune,
Aleg sa fiu Srijin,
Aleg sa fiu Intelepciune.
Asa sa-mi ajute Dumnezeu!
joi, octombrie 25, 2007
Cantecul fluviului - Li Tai Pe
De câtă vreme lunec
Tăcut, pe fluviu-n jos,
În luntrea mea uşoară
Din lemn de abanos ?
Stă flautul alături,
Şi vântul uşurel
Abia, abia suspină
Trecând încet prin el.
Dă-mi vin! Să piară-n noapte
Trecutu-ntunecos,
Ca umbra unui lotus
Pe malul mătăsos ...
Comoara mea e luntrea,
Un vis trecând prin vad,
Şi vinu-aşa de dulce
Şi flautul de jad ...
Sărută-mă ! Pământul
Cu cerul ţi-l aştern ...
Prin tine, doar, Iubire,
Voi fi şi eu etern.
Tăcut, pe fluviu-n jos,
În luntrea mea uşoară
Din lemn de abanos ?
Stă flautul alături,
Şi vântul uşurel
Abia, abia suspină
Trecând încet prin el.
Dă-mi vin! Să piară-n noapte
Trecutu-ntunecos,
Ca umbra unui lotus
Pe malul mătăsos ...
Comoara mea e luntrea,
Un vis trecând prin vad,
Şi vinu-aşa de dulce
Şi flautul de jad ...
Sărută-mă ! Pământul
Cu cerul ţi-l aştern ...
Prin tine, doar, Iubire,
Voi fi şi eu etern.
Tinerete - Li Tai Pe
Bătea un vânt de seară.
Se desprimăvăra.
Un călăreţ pe Drumul
Mormintelor trecea.
Îngândurat feciorul
La pas mâna întâi,
Apoi ca o furtună
Trecea galop prin văi.
Se-nvolburau în urma-i
Frunzare alburii,
Ca un talaz sălbatec
Al unei vijelii ...
Şi s-a oprit deodată:
« Dar incotro? Ce drum
Al lumii nesfârşite
Să mai apuc de-acum ? »
Şi sta la o răscruce,
Pe gânduri. Şovăia ...
Râs auriu de fată
Deodată auzea ...
« De drumurile lumii
Nici nu mai vreau să ştiu ! »
Şi-a-ntors încet fugarul
Spre râsul auriu ...
Se desprimăvăra.
Un călăreţ pe Drumul
Mormintelor trecea.
Îngândurat feciorul
La pas mâna întâi,
Apoi ca o furtună
Trecea galop prin văi.
Se-nvolburau în urma-i
Frunzare alburii,
Ca un talaz sălbatec
Al unei vijelii ...
Şi s-a oprit deodată:
« Dar incotro? Ce drum
Al lumii nesfârşite
Să mai apuc de-acum ? »
Şi sta la o răscruce,
Pe gânduri. Şovăia ...
Râs auriu de fată
Deodată auzea ...
« De drumurile lumii
Nici nu mai vreau să ştiu ! »
Şi-a-ntors încet fugarul
Spre râsul auriu ...
Ganduri de toamna - Li Tai Pe
Cad frunzele, într-o perdea gălbue.
De pe terasă vrut-am să privesc,
Prin zborul lor, statura ta, dar nu e ;
Doar muntele departe îl zăresc ...
Sunt singură şi dorul tău mă cheamă ...
Cad frunzele, şi eu oftez prelung.
Nici nourii la tine nu ajung,
Căci toţi, deasupra mării, se destramă ...
Şi vesti de groază vin dinspre câmpie :
Asupra lumii iar barbarii cad !
S-a-ntors trimisul nostru din solie,
Cu veste rea, la Porţile de Jad !
Cu oştile ce face Hanul, oare ?
În răsărit veni-vor, la hotar ?
Sâ cainez sau nu, căzuta floare ?
Sunt singură de mult, şi-i toamnă iar ...
De pe terasă vrut-am să privesc,
Prin zborul lor, statura ta, dar nu e ;
Doar muntele departe îl zăresc ...
Sunt singură şi dorul tău mă cheamă ...
Cad frunzele, şi eu oftez prelung.
Nici nourii la tine nu ajung,
Căci toţi, deasupra mării, se destramă ...
Şi vesti de groază vin dinspre câmpie :
Asupra lumii iar barbarii cad !
S-a-ntors trimisul nostru din solie,
Cu veste rea, la Porţile de Jad !
Cu oştile ce face Hanul, oare ?
În răsărit veni-vor, la hotar ?
Sâ cainez sau nu, căzuta floare ?
Sunt singură de mult, şi-i toamnă iar ...
miercuri, octombrie 24, 2007
Schimbare de paradigma...
Doua vase de razboi, ce faceau parte din escadronul de antrenament, petrecusera cateva zile de manevra pe o mare furtunoasa. Eram de serviciu pe vasul de comanda, de cart, pe punte, la caderea noptii. Vizibilitatea fiind proasta din cauza paclei, pe alocuri compacta, capitanul a ramas pe punte pentru a supraveghea toate activitatile.
Putin dupa inserat, omul de la postul de observatie raporta: "Lumina la tribord."
- E fixa sau se misca inspre pupa? striga capitanul.
De la postul de observatie veni raspunsul: "Fixa, domnule capitan."
Capitanul comanda semnalizatorului: "Semnalizeaza vasului: ne aflam pe un curs de coliziune, e de dorit sa schimbati cursul cu 20 de grade."
Semnalul de raspuns suna: "E de dorit ca voi sa schimbati cursul cu 20 de grade."
Capitanul ordona: "Transmite: sunt capitan, schimbati cursul cu 20 de grade."
"Sunt marinar clasa a doua" veni replica. "Ati face bine sa schimbati voi cursul cu 20 de grade."
Capitanul face spume la gura. Scuipa: "Transmite: sunt un vas de razboi. Schimbati cursul cu 20 de grade."
Articulat in flash-uri de lumina, raspunsul sosi indata: "Sunt un far."
Am schimbat cursul.
(Eficienta in 7 trepte - Stephen Covey)
marți, octombrie 09, 2007
Unde sunteti oameni buni?
Simteam nevoia sa ma relaxez. Sa ma eliberez de toata presiunea zilelor de munca. Sa-mi limpezesc mintea si sa-mi pun gandurile in ordine.
Si cum intotdeauna simtim nevoia sa ne impartasim altora gandurile, ii spun prietenei mele ce simt si ce am de gand.
Si cum intotdeauna se gaseste cate o solutie pentru orice problema, ne hotaram sa mergem la tara. La tara ei, ca e mai aproape.
Asa ca… pornim la drum. Prin Buzau ne vine o idee. Orasul Focsani e aproape de locul unde mergem. Ce ar fi daca am vizita orasul inainte sa ajungem la bunica?
Zis si facut! Era vineri.
Si ajungem. Hmmm… Orasul se prezenta bine. Lume, blocuri, cateva case… Si totusi … Nici un supermarket, nici un KFC… Ne gandim…. Nici in Buzau nu au KFC, insa au Mc. Hai sa cautam un Mc. Nici urma.
Ne decidem sa mergem la bunica, ca oricum suntem pe fuga, si in week-end poate revenim sa vizitam orasul pe indelete.
Sambata, ne trezim noi frumos si ne hotaram sa mergem in Focsani. In principal cautam o farmacie (prietena mea racise putin) si apoi, ca tot mergeam intr-un oras, o sala de net pentru a ne verifica corespondenta. Stiu… am zis ca vreau sa ma odihnesc…
Asa ca pornim la drum. Aveam de gand sa petrecem o dupa-amiaza placuta. Asa… ca fetele. Dupa ce ne vedem corespondenta, sa ne oprim la o terasa sa bem o cafea. Apoi sa cutreieram orasul, sa intram prin magazine. Girls stuff.
Ajungem. Din nou. Strazile cam pustii. Pe ici pe colea vedeai doi-trei oameni care asteptau autobuzul. Am spus ca poate suntem la marginea orasului. Cand vom ajunge in centru va fi altceva.
Vedem o farmacie. Hai sa oprim! Dar cand ne apropiem mai bine, vedem lacatul pus pe usa… Nu-i nimic, poate urmatoarea. Urmatoarea era si ea inchisa! Ne uitam in jur. Ceva nu era in ordine. Prea putina lume, farmaciile inchise, magazinele inchise! Peste tot numai lacate puse pe usi!
Totul era inchis! Totul. Poti sa mori, nici o farmacie deschisa. Vrei sa bei ceva, o cafea, un suc? Iti iei de acasa. Nici o terasa deschisa! Am gasit doar o sala de net deschisa si un local, in care nu am putut intra deoarece nu aveam unde parca. Cand am gasit un loc, politia rutiera era in spatele nostru, ne-a claxonat si ne-a spus: Nu, nu! Nu e voie sa parcati acolo. Ce sa mai zici? Mergi mai departe.
Am gasit sageti spre "CENTRU, GARA", dar nu am gasit nici centrul si nici gara. Atat de strategic erau plasate. Centrul, am presupus noi care ar fi, dar nici sina de gara, casa nu zic picior. Unde o fi gara? O alta dilema…
Deci, pe langa faptul ca nu aveai de unde lua un medicament, de unde bea un suc, etc., nici nu puteai sa pleci pentru ca, nu stiai unde e gara!
Cel mai tare e ca orasul e mult mai mare ca Buzau, si o puzderie de blocuri si de case!!! Unde or fi fost oamenii aia, nu stiu? Ne-am tot intrebat. Ce fac? Cum se distreaza? Dar in schimb, am trecut pe langa vreo trei nunti. E clar! Singura distractie! Se marita lumea! Si atat…
Unde sunt oamenii? Chiar asa: unde sunteti oameni buni ?
Un intreg mister cu Focsaniul asta....
Si cum intotdeauna simtim nevoia sa ne impartasim altora gandurile, ii spun prietenei mele ce simt si ce am de gand.
Si cum intotdeauna se gaseste cate o solutie pentru orice problema, ne hotaram sa mergem la tara. La tara ei, ca e mai aproape.
Asa ca… pornim la drum. Prin Buzau ne vine o idee. Orasul Focsani e aproape de locul unde mergem. Ce ar fi daca am vizita orasul inainte sa ajungem la bunica?
Zis si facut! Era vineri.
Si ajungem. Hmmm… Orasul se prezenta bine. Lume, blocuri, cateva case… Si totusi … Nici un supermarket, nici un KFC… Ne gandim…. Nici in Buzau nu au KFC, insa au Mc. Hai sa cautam un Mc. Nici urma.
Ne decidem sa mergem la bunica, ca oricum suntem pe fuga, si in week-end poate revenim sa vizitam orasul pe indelete.
Sambata, ne trezim noi frumos si ne hotaram sa mergem in Focsani. In principal cautam o farmacie (prietena mea racise putin) si apoi, ca tot mergeam intr-un oras, o sala de net pentru a ne verifica corespondenta. Stiu… am zis ca vreau sa ma odihnesc…
Asa ca pornim la drum. Aveam de gand sa petrecem o dupa-amiaza placuta. Asa… ca fetele. Dupa ce ne vedem corespondenta, sa ne oprim la o terasa sa bem o cafea. Apoi sa cutreieram orasul, sa intram prin magazine. Girls stuff.
Ajungem. Din nou. Strazile cam pustii. Pe ici pe colea vedeai doi-trei oameni care asteptau autobuzul. Am spus ca poate suntem la marginea orasului. Cand vom ajunge in centru va fi altceva.
Vedem o farmacie. Hai sa oprim! Dar cand ne apropiem mai bine, vedem lacatul pus pe usa… Nu-i nimic, poate urmatoarea. Urmatoarea era si ea inchisa! Ne uitam in jur. Ceva nu era in ordine. Prea putina lume, farmaciile inchise, magazinele inchise! Peste tot numai lacate puse pe usi!
Totul era inchis! Totul. Poti sa mori, nici o farmacie deschisa. Vrei sa bei ceva, o cafea, un suc? Iti iei de acasa. Nici o terasa deschisa! Am gasit doar o sala de net deschisa si un local, in care nu am putut intra deoarece nu aveam unde parca. Cand am gasit un loc, politia rutiera era in spatele nostru, ne-a claxonat si ne-a spus: Nu, nu! Nu e voie sa parcati acolo. Ce sa mai zici? Mergi mai departe.
Am gasit sageti spre "CENTRU, GARA", dar nu am gasit nici centrul si nici gara. Atat de strategic erau plasate. Centrul, am presupus noi care ar fi, dar nici sina de gara, casa nu zic picior. Unde o fi gara? O alta dilema…
Deci, pe langa faptul ca nu aveai de unde lua un medicament, de unde bea un suc, etc., nici nu puteai sa pleci pentru ca, nu stiai unde e gara!
Cel mai tare e ca orasul e mult mai mare ca Buzau, si o puzderie de blocuri si de case!!! Unde or fi fost oamenii aia, nu stiu? Ne-am tot intrebat. Ce fac? Cum se distreaza? Dar in schimb, am trecut pe langa vreo trei nunti. E clar! Singura distractie! Se marita lumea! Si atat…
Unde sunt oamenii? Chiar asa: unde sunteti oameni buni ?
Un intreg mister cu Focsaniul asta....
vineri, octombrie 05, 2007
Da sau nu
Cu totii ne lasam ghidati de hazard uneori. Ne place sa provocam destinul la un raspuns. Mai ales atunci cand trebuie sa luam o decizie, cand suntem nesiguri pe ceva.
Spunem la despartire: daca se uita inapoi, inseamna ca ma place. Uite certitudinea! Dar cand afli ca esti mintit in fata, ce nevoie de certitudini mai poti avea? Cum mai poti provoca destinul la raspunsuri? Asta inseamna ca speri la o alta solutie. Dar in acest caz, la ce solutie contrara sa te astepti?
Ce nu intelegi? Ai fost mintit! E un singur drum, nu-i o rascruce. Nu poti alege. Nu ai ce. Decat pe tine.
De ce ai fost mintit? Ce mai conteaza acum? La ce-ti folosesc raspunsurile? Raul a fost facut.
De ce nu ti s-a zis adevarul in momentul potrivit? De ce ar face asta? E vorba de tarie de caracter. Si asta lipseste cu desavarsire.
Nedumeriri de genul “dar eu am fost corect”, “dar eu mi-am deschis sufletul”, “dar eu am avut incredere” nu-si au rostul. Felicitari! Poti dormi linistit pe perna ta! Si atat! Nu te plange! Ai stiut de la inceput ca nu totul este roz. Ca ti-ai negat instinctul, din nou, treaba ta! Alegerea ta!
Nu ai ce plange. Decat daca chiar ai fost un tampit si nu te-ai ascultat la timp. Si aici nu ai nici o scuza!
Asa ca, bucura-te ca ai aflat acum si nu mai tarziu! Bucura-te ca ai taria sa spui NU REGRET NIMIC!
BUCURA-TE CA MIZERIA NU TE-A ATINS!
Spunem la despartire: daca se uita inapoi, inseamna ca ma place. Uite certitudinea! Dar cand afli ca esti mintit in fata, ce nevoie de certitudini mai poti avea? Cum mai poti provoca destinul la raspunsuri? Asta inseamna ca speri la o alta solutie. Dar in acest caz, la ce solutie contrara sa te astepti?
Ce nu intelegi? Ai fost mintit! E un singur drum, nu-i o rascruce. Nu poti alege. Nu ai ce. Decat pe tine.
De ce ai fost mintit? Ce mai conteaza acum? La ce-ti folosesc raspunsurile? Raul a fost facut.
De ce nu ti s-a zis adevarul in momentul potrivit? De ce ar face asta? E vorba de tarie de caracter. Si asta lipseste cu desavarsire.
Nedumeriri de genul “dar eu am fost corect”, “dar eu mi-am deschis sufletul”, “dar eu am avut incredere” nu-si au rostul. Felicitari! Poti dormi linistit pe perna ta! Si atat! Nu te plange! Ai stiut de la inceput ca nu totul este roz. Ca ti-ai negat instinctul, din nou, treaba ta! Alegerea ta!
Nu ai ce plange. Decat daca chiar ai fost un tampit si nu te-ai ascultat la timp. Si aici nu ai nici o scuza!
Asa ca, bucura-te ca ai aflat acum si nu mai tarziu! Bucura-te ca ai taria sa spui NU REGRET NIMIC!
BUCURA-TE CA MIZERIA NU TE-A ATINS!
marți, octombrie 02, 2007
luni, octombrie 01, 2007
Hoinarind pe malul paraului - Li Tai Pe
In sfarsit, cu muntii
Numai, singur sunt!
Murmura paraul vesel,
Si eu cant!
Hai parau! Alearga
Mai clocotitor!
Am scapat de oameni
Si de raul lor!
E mai greu suisul,
Nouri dau tarcol.
Stancile par gata
Sa se zvarle-n gol...
Sare unda, sare
De pe stanci pe stanci!
Hai ,parau, prin alte
Vai si mai adanci!
Florile, pe maluri,
Sunt nespus de vii,
Cand le bat, usoare
Ceturi aurii...
As ramane, lanturi
De vieti in sir,
Sa alerg cu unda,
Flori sa tot admir...
Dar coboara noaptea
Neagra, pe platou.
Trebuie, la oameni
Sa ma-ntorc din nou!
Numai, singur sunt!
Murmura paraul vesel,
Si eu cant!
Hai parau! Alearga
Mai clocotitor!
Am scapat de oameni
Si de raul lor!
E mai greu suisul,
Nouri dau tarcol.
Stancile par gata
Sa se zvarle-n gol...
Sare unda, sare
De pe stanci pe stanci!
Hai ,parau, prin alte
Vai si mai adanci!
Florile, pe maluri,
Sunt nespus de vii,
Cand le bat, usoare
Ceturi aurii...
As ramane, lanturi
De vieti in sir,
Sa alerg cu unda,
Flori sa tot admir...
Dar coboara noaptea
Neagra, pe platou.
Trebuie, la oameni
Sa ma-ntorc din nou!
Sopotul apelor - Li Tai Pe
Abia sopteste unda
In ceasul vesperal.
Isi oglindeste luna
De toamna chipul pal.
Si-atat e de adanca
Tacerea, ca aud
Cum lotusul suspina
Pe-adancul lac din sud...
Si parca imi sopteste
Cu glasul stins, mereu,
De-adanca lui tristete
Sa ma-ntristez si eu...
In ceasul vesperal.
Isi oglindeste luna
De toamna chipul pal.
Si-atat e de adanca
Tacerea, ca aud
Cum lotusul suspina
Pe-adancul lac din sud...
Si parca imi sopteste
Cu glasul stins, mereu,
De-adanca lui tristete
Sa ma-ntristez si eu...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
