joi, decembrie 20, 2007

miercuri, decembrie 19, 2007

Ganduri frumoase

Multumesc inca o data pentru leapsa, Richie. Din pacate nu-ti pot raspunde la leapsa instrumentala, pentru ca nu ma pot decide ce sa scriu... Inspiratia imi cam lipseste momentan. Insa, am sa raspund provocarii celor "trei motive pentru care sa gandesc frumos". Acesta sunt:
1. ma simt mai bine sufleteste;
2. vreau sa fiu optimista si atunci privesc partile bune ale unei intamplari;
3. orice gand frumos transmis celor din jur ii face sa zambeasca si asta e un adevarat castig.
Sa vedem cum raspund provocarii Druskin, Jo si Soldatzica.
Va salut cu drag!

vineri, decembrie 14, 2007

Libertate

Satul Qi era despartit de Lu printr-un zid, iar frontiera era pazita. Pe cand Confucius si compania traversau Muntele Tai care delimita satele, au dat peste o femeie ce pangea la un mormant.
Initial nu i-au dat atentie, insa jalea ei nu se contenea. Confuncius hotara sa faca un popas si il trimise pe Zilu la femeie pentru a afla care-i baiul.
- Plangi, ii spuse Zilu, de parca ti s-au inecat corabiile.
- Chiar asa si este, ii raspunse ea. Socrul meu a fost ucis de un tigru, la fel si sotul meu, iar acum fiul meu a avut aceeasi soarta.
Era desigur o poveste destul de trista, dar Confucius, eternul pragmatic, o intreba pe femeie daca si-a pus problema sa se mute intr-un loc mai putin periculos.
- Dar aici nu exista tiranie, ii raspunse ea simplu lui Confucius, spre marea lui surprindere.
- Copii, li se adresa Confucius discipolilor, notati cu atentie, o guvernare tiranica este mai feroce decat un tigru.

Inceputuri

Totul are un inceput, fie ca e vorba de un simplu si timid “buna”, fie ca e vorba de un zambet, de o privire sau de o strangere de mana. Undeva ceva se aprinde. Undeva doua pietre ponce se lovesc.

Ce iese de aici? Pai cam nimic, pentru ca ambii ignora scanteia. Toate conversatiile se duc in spiritul prieteniei. Radem, glumim, flirtam usor, ca doar socializam. Asta nu inseamna nimic. In mintea fiecaruia troneaza un cuvant “prietenie”, conversatii pur nevinovate.

Continuarea e previzibila: o cafea, un suc, apoi un film. Teatrul am observat ca nu se mai poarta in ultima vreme. (De opera, nici nu mentionez. Nu de alta, dar nu vreau sa fiu acuzata ca as fi pretioasa, ca sa nu mai vorbim ca s-ar putea sa-mi aud replici rostite cu drag, de genul: “mamaie, nu mai suntem pe vremea matale”.)

Si uite asa ne aflam fata in fata. Sa luam spre exemplu cafeaua sau sucul, depinde de preferinte (in ale denumirii) ca tot intalnire se numeste. ;)

Asa… Cum spuneam, fata in fata, la o cafea. Doi oameni care, inainte de aceasta intalnire (care e un fel de oficializare al lui “te plac”) se considerau prieteni, despartiti de o masa, se trezesc pe pozitii diferite, fiecare analizandu-l pe celalalt. In limbaj uzual asta se cheama “am iesit sa ne cunoastem , sa vedem poate iese ceva”.

Cam asta ar fi povestea privita din afara. Dar ia sa vedem ce se afla in spatele mastilor.

Interesant de remarcat este faptul ca in majoritatea cazurilor avem de-a face cu-n stereotip. Oare asta e singura cale de a incepe o relatie sau pur si simplu suntem lipsiti de imaginatie sau de motivatia de a depune un efort?

Important e urmatorul lucru: cu totii incepem prin a ne nega sentimentele initiale. Cu totii ne ascundem gandurile pe care le consideram murdare, dar care ne plac, in spatele mastii “prieteniei” si a “nevinovatiei”. Cu totii simtim frica. Stam unul in fata celuilalt si ne analizam. Parca pornim la razboi, nu pe drumul unei relatii de dragoste…

In toate situatiile negarea este urmata de frica. Astea sunt sentimentele de baza. Veti spune ca nu am dreptate. Ca predominanta e atractia. Iar eu va voi replica ca gresiti.

De cate ori veti admite ca-l placeti pe cel din fata voastra si ca micile flirturi sunt semnale pe care le transmiteti si nu “glumite nevinovate”? De cate ori veti admite ca atractia pentru celalat e mai puternica decat frica voastra de a nu fi respins, de a nu fi ranit, de a nu fi luat in bataie de joc?

Vedeti? Ne ascundem sentimentele adevarate in spatele unor stereotipuri, ale unor clisee si ale unor reguli impuse de altii, pe care le consideram normale.

Nu ma intelegeti gresit. Nu zic sa va schimbati comportamentul peste noapte sau sa treceti peste etapa cunoasterii, ceea ce ar fi si mai grav. In nici un caz. Vreau doar sa va intoarceti catre voi si sa va priviti sentimentele in fata. E suficient ca ne ascundem in fata celorlalti. De ce s-o facem si fata de noi?

Poate pentru ca fiecare, la un anumit nivel, e constient ca atunci cand se va privi si va vedea ce simte cu adevarat, nu va putea masca acest lucru?

Majoritatea se plang de esecul relatiei lor… Majoritatea oamenilor sunt nefericiti… De ce? De ce nu traim mult idealizata relatie perfecta? Poate pentru ca pornim pe un drum gresit din start prin faptul ca mintim. Ne mintim pe noi insine. Si pentru a merge mai departe, acundem si mintim si mai mult. E ca o reactie in lant.

Cred ca primul pas spre o relatie, perfecta sau nu, ar fi sa incetam a ne minti pe noi insine.

marți, decembrie 11, 2007

Leapsa

Binenteles, am primit leapsa de la bunul prieten Richie caruia ii multumesc pe aceasta cale atat pentru sfaturile utile cat si pentru faptul ca m-a aflu “sub lupa” sa.

Si cum nu pot sa refuz o asemenea invitatie de a-mi etala preferintele, am sa incep cu prima parte, aceea cu pestisorul auriu.

Ei bine, daca pentru prima data in viata nu mi-am mai scapa pestele din undita cand trag, si as reusi sa-l scot la suprafata, pestisorului auriu i-as cere:

1. mai multa intelepciune, ca geniu sunt deja (am reparat netu’! eu care habar n-am de cablaraie, placi, IP-uri si alte bazaconii)
2. un vaccin pentru SIDA, ca sunt atat de multi copii bolnavi…
3. mai multa responsabilitate in actiunile tuturor oamenilor, mai ales in cele ce au impact puternic asupra planetei noastre.

Cam astea sunt, desi ar fi bun si un strop de compasiune in inimile noastre pentru semenii nostrii care au nevoie de o mana de ajutor.

Asa… Partea a doua:
a) Oamenii de care imi pasa cel mai mult sunt cei apropiati mie: familia si prietenii.
b) Sunt mandra de mine pentru ca am rezistat tuturor “uraganelor” care au venit peste mine si le-am invins.
c) Oamenii pe care-i admir sunt oamenii care vorbesc doar atunci cand au ceva de spus, care au principii si recunosc valoarea atat intr-un om cat si intr-o opera de arta, oamenii de la care ai mereu ceva de invatat astfel incat nu te poti plictisi in prezenta lor (chiar si atunci cand tac).
d) Imi place mult sa citesc.
e) Imi doresc sa ajung in Chile la templele incasilor.
f) Unele dintre cele mai bune lucruri facute de mine sunt fursecurile.
g) Mi-ar placea sa devin putin mai extrovertita.
h) Imi propun sa ma mut singura la anul si sa termin cartea pentru copii pe care am inceput-o.
i) Prefer sa citesc cartea decat sa vad filmul.
j) Stiu ca pot sa fac orice imi propun, indiferent de dificultate.

Hai ca nu a fost chiar asa de greu, asa ca Druskin, Calyste si Soldatzica ar face bine sa rezolve leapsa asta in 5 minute si s-o dea mai departe. Pupici!

P.S.: Soldatzica, sper ca nu ma dezamagesti. Macar asta sa fie primul tau post, ca de cand tot astept… Hai, puiu, ca potential e destul, slava Domnului! :D

luni, decembrie 10, 2007

Gelozia

Am avut zilele trecute o polemica cu o prietena care afirma ca e normal intr-o relatie, mai ales care dureaza de vreo 3-4 ani, sa existe momente de gelozie exasperanta care sa conduca la un atac vertiginos din partea unuia catre celalalt, manifestat prin apelurile numeroase pe telefonul mobil.

Conform opiniei prietenei mele, atunci cand simti ca-ti scapa relatia din maini, e normal sa devii gelos pe celalat, si, chiar daca stii unde se afla la un anumit moment, ai tot dreptul din lume, in virtutea sentimentului mentionat mai sus, sa-l suni pana la exasperare. Evident, nu facem nici o referire la continutul conversatiei. Cred ca ne putem imagina cu totii replicile de genul “dar unde esti? mai stai mult? cam lunga berea/cafeaua aia…”, etc.

Personal am o cu totul alta parere, de unde si polemica. Nu cred ca gelozia poate fi considerata o scuza, mai ales pentru un comportament, din punctul meu de vedere, deviant.

Indiferent de durata relatiei, nu ai nici un drept de nici o natura asupra celuilalt si asupra individualitatii lui. Pretextul geloziei este unul pe cat de josnic, pe atat de slab.

Sa recunoastem. Cu totii suntem la un moment dat gelosi pe partenerul nostru. Cu totii simtim acul ala in inima in anumite momente. Insa daca de fiecare data am face o scena, fondata pe impresii si presupuneri, unde am ajunge cu viata noastra? Am transforma-o intr-un camp de lupta.

Mai mult, daca stii clar unde se afla celalalt si ai fost de acord sa iasa fara tine, de ce mai insisti in telefoane absurde? De ce faci cel mai urat lucru posibil nelasandu-l sa se simta bine unde e? Mai ales ca-l faci sa se simta penibil raspunzand la atatea telefoane. Si cand nu mai face fata terorii psihice si decide sa nu mai raspunda sau sa inchida telefonul, tu la ce te gandesti? Ca te inseala! Deci, tot el e de vina pentru ca tu il terorizezi! De unde o noua criza de gelozie cand ajunge acasa…

Evident in tot acest timp, tu fierbi, ca na!, trebuie sa-ti gasesti o ocupatie…

Eu nu gasesc sensul unei asemenea manifestari. Sincer. Ce aveti de castigat de pe urma unei asemenea reactii? Cu ce se imbunatateste relatia voastra? Cu ce este celalalt de vina ca voi nu stiti sa va controlati sentimentele si vedeti probleme acolo unde nu sunt? Cu ce este celalat de vina ca voi aveti o problema cu voi insiva, cu increderea in voi, cu propria voastra capacitatea de a rationa?

Cand doi oameni incep o relatie, nu inseamna ca fiecare dintre ei capata drepturi asupra celuilalt, asupra individualitatii, integritatii si libertatii celuilalt! Nimeni nu are drepturi asupra nimanui!

O relatie trebuie sa se bazeze pe INCREDRE, RESPECT SI LIBERTATE. E o conditie sine qua non! Daca nu sunt prezente toate, atunci nu avem o relatie. Ele se interconditioneaza.

Ingradindu-i libertatea celuilalt, neacordandu-i incredre, lipsindu-l de respect, nu-l vei pastra langa tine. Din contra il vei indeparta. El va sta alaturi de tine sperand ca te vei schimba, insa la un moment dat nu va mai rezista. Tineti minte: nu exista lanturi suficient de puternice sa incatuseze libertatea unui om!

Asa ca pretuiti-l pe cel de langa voi. Acordati-i libertate, incredere si respect. Si el va va acorda la randul lui. Apropiati-l, nu-l indepartati. Iar daca la un moment dat va pleca, o va face pentru ca a ales s-o faca, nu pentru ca l-ati fortat s-o faca.

De ce sa ajungeti sa aveti amintiri neplacute in legatura cu relatia voastra si cand se va termina, sa ajungeti sa treceti pe strada unul pe langa altul ca doi straini? De ce sa nu ramaneti cu amintiri frumoase? E adevarat, e posibil sa pierdeti un iubit, dar veti castiga un prieten!

Iubiti-va, dar intr-un mod sanatos, care sa nu va raneasca pe niciunul dintre voi.

sâmbătă, decembrie 08, 2007

Umanizare - Ion Barbu

Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire:
Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit
De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire,
In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit.

Am parasit in urma grandoarea ta polara
Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi,
Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara,
Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri.

Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg,
mi-ai aparut - sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, in frigurosul burg,
Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie!

Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare,
Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit
Se revarsa divinul in luturi pieritoare.

O, cum intregul suflet, al meu, ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi sa se dilate,
Sa spintece vazduhul si - larg si inmiit -
Sa simta ca vibraza in lumi nenumarate...

Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord,
In ceasul cind penumbra la orizont descreste
Iar seara intirzie un somnolent acord,
Mi s-a parut ca domul de ghiata se topeste.

joi, decembrie 06, 2007

Je t'aime - Lara Fabian

Pentru cei care iubesc, care plang din iubire, care simt ce-i iubirea. Enjoy!

A venit Mos Nicolae


marți, decembrie 04, 2007

Va multumesc!

A trecut o saptamana de la ultimul meu post. O saptamana care mi-a adus cu fiecare zi, cate o bucurie. O saptamana in care mi-am amintit multe parti din cine sunt. Dar despre asta, poate vorbim alta data.

Ce vreau eu sa spun acum este strict legat de motivele care mi-au smuls un zambet in fiecare zi si mi-au atras atentia asupra vietii si asupra lui cine sunt.

Desi nu ma cunoasteti, aproape in fiecare zi am gasit cate o vorba buna lasata de cate unul dintre voi. Trebuie sa recunoasc ca e un sentiment placut sa stii ca cineva chiar si-a rupt cateva minute din viata lui pentru a-ti spune tie, un necunoscut, o vorba buna, dar care te poate pune cateodata pe picioare.

Tocmai de aceea, pentru vorbele de bine si pentru minutele pe care mi le-ati dat din viata voastra,

Va multumesc din suflet!