Simteam nevoia sa ma relaxez. Sa ma eliberez de toata presiunea zilelor de munca. Sa-mi limpezesc mintea si sa-mi pun gandurile in ordine.
Si cum intotdeauna simtim nevoia sa ne impartasim altora gandurile, ii spun prietenei mele ce simt si ce am de gand.
Si cum intotdeauna se gaseste cate o solutie pentru orice problema, ne hotaram sa mergem la tara. La tara ei, ca e mai aproape.
Asa ca… pornim la drum. Prin Buzau ne vine o idee. Orasul Focsani e aproape de locul unde mergem. Ce ar fi daca am vizita orasul inainte sa ajungem la bunica?
Zis si facut! Era vineri.
Si ajungem. Hmmm… Orasul se prezenta bine. Lume, blocuri, cateva case… Si totusi … Nici un supermarket, nici un KFC… Ne gandim…. Nici in Buzau nu au KFC, insa au Mc. Hai sa cautam un Mc. Nici urma.
Ne decidem sa mergem la bunica, ca oricum suntem pe fuga, si in week-end poate revenim sa vizitam orasul pe indelete.
Sambata, ne trezim noi frumos si ne hotaram sa mergem in Focsani. In principal cautam o farmacie (prietena mea racise putin) si apoi, ca tot mergeam intr-un oras, o sala de net pentru a ne verifica corespondenta. Stiu… am zis ca vreau sa ma odihnesc…
Asa ca pornim la drum. Aveam de gand sa petrecem o dupa-amiaza placuta. Asa… ca fetele. Dupa ce ne vedem corespondenta, sa ne oprim la o terasa sa bem o cafea. Apoi sa cutreieram orasul, sa intram prin magazine. Girls stuff.
Ajungem. Din nou. Strazile cam pustii. Pe ici pe colea vedeai doi-trei oameni care asteptau autobuzul. Am spus ca poate suntem la marginea orasului. Cand vom ajunge in centru va fi altceva.
Vedem o farmacie. Hai sa oprim! Dar cand ne apropiem mai bine, vedem lacatul pus pe usa… Nu-i nimic, poate urmatoarea. Urmatoarea era si ea inchisa! Ne uitam in jur. Ceva nu era in ordine. Prea putina lume, farmaciile inchise, magazinele inchise! Peste tot numai lacate puse pe usi!
Totul era inchis! Totul. Poti sa mori, nici o farmacie deschisa. Vrei sa bei ceva, o cafea, un suc? Iti iei de acasa. Nici o terasa deschisa! Am gasit doar o sala de net deschisa si un local, in care nu am putut intra deoarece nu aveam unde parca. Cand am gasit un loc, politia rutiera era in spatele nostru, ne-a claxonat si ne-a spus: Nu, nu! Nu e voie sa parcati acolo. Ce sa mai zici? Mergi mai departe.
Am gasit sageti spre "CENTRU, GARA", dar nu am gasit nici centrul si nici gara. Atat de strategic erau plasate. Centrul, am presupus noi care ar fi, dar nici sina de gara, casa nu zic picior. Unde o fi gara? O alta dilema…
Deci, pe langa faptul ca nu aveai de unde lua un medicament, de unde bea un suc, etc., nici nu puteai sa pleci pentru ca, nu stiai unde e gara!
Cel mai tare e ca orasul e mult mai mare ca Buzau, si o puzderie de blocuri si de case!!! Unde or fi fost oamenii aia, nu stiu? Ne-am tot intrebat. Ce fac? Cum se distreaza? Dar in schimb, am trecut pe langa vreo trei nunti. E clar! Singura distractie! Se marita lumea! Si atat…
Unde sunt oamenii? Chiar asa: unde sunteti oameni buni ?
Un intreg mister cu Focsaniul asta....
Si cum intotdeauna simtim nevoia sa ne impartasim altora gandurile, ii spun prietenei mele ce simt si ce am de gand.
Si cum intotdeauna se gaseste cate o solutie pentru orice problema, ne hotaram sa mergem la tara. La tara ei, ca e mai aproape.
Asa ca… pornim la drum. Prin Buzau ne vine o idee. Orasul Focsani e aproape de locul unde mergem. Ce ar fi daca am vizita orasul inainte sa ajungem la bunica?
Zis si facut! Era vineri.
Si ajungem. Hmmm… Orasul se prezenta bine. Lume, blocuri, cateva case… Si totusi … Nici un supermarket, nici un KFC… Ne gandim…. Nici in Buzau nu au KFC, insa au Mc. Hai sa cautam un Mc. Nici urma.
Ne decidem sa mergem la bunica, ca oricum suntem pe fuga, si in week-end poate revenim sa vizitam orasul pe indelete.
Sambata, ne trezim noi frumos si ne hotaram sa mergem in Focsani. In principal cautam o farmacie (prietena mea racise putin) si apoi, ca tot mergeam intr-un oras, o sala de net pentru a ne verifica corespondenta. Stiu… am zis ca vreau sa ma odihnesc…
Asa ca pornim la drum. Aveam de gand sa petrecem o dupa-amiaza placuta. Asa… ca fetele. Dupa ce ne vedem corespondenta, sa ne oprim la o terasa sa bem o cafea. Apoi sa cutreieram orasul, sa intram prin magazine. Girls stuff.
Ajungem. Din nou. Strazile cam pustii. Pe ici pe colea vedeai doi-trei oameni care asteptau autobuzul. Am spus ca poate suntem la marginea orasului. Cand vom ajunge in centru va fi altceva.
Vedem o farmacie. Hai sa oprim! Dar cand ne apropiem mai bine, vedem lacatul pus pe usa… Nu-i nimic, poate urmatoarea. Urmatoarea era si ea inchisa! Ne uitam in jur. Ceva nu era in ordine. Prea putina lume, farmaciile inchise, magazinele inchise! Peste tot numai lacate puse pe usi!
Totul era inchis! Totul. Poti sa mori, nici o farmacie deschisa. Vrei sa bei ceva, o cafea, un suc? Iti iei de acasa. Nici o terasa deschisa! Am gasit doar o sala de net deschisa si un local, in care nu am putut intra deoarece nu aveam unde parca. Cand am gasit un loc, politia rutiera era in spatele nostru, ne-a claxonat si ne-a spus: Nu, nu! Nu e voie sa parcati acolo. Ce sa mai zici? Mergi mai departe.
Am gasit sageti spre "CENTRU, GARA", dar nu am gasit nici centrul si nici gara. Atat de strategic erau plasate. Centrul, am presupus noi care ar fi, dar nici sina de gara, casa nu zic picior. Unde o fi gara? O alta dilema…
Deci, pe langa faptul ca nu aveai de unde lua un medicament, de unde bea un suc, etc., nici nu puteai sa pleci pentru ca, nu stiai unde e gara!
Cel mai tare e ca orasul e mult mai mare ca Buzau, si o puzderie de blocuri si de case!!! Unde or fi fost oamenii aia, nu stiu? Ne-am tot intrebat. Ce fac? Cum se distreaza? Dar in schimb, am trecut pe langa vreo trei nunti. E clar! Singura distractie! Se marita lumea! Si atat…
Unde sunt oamenii? Chiar asa: unde sunteti oameni buni ?
Un intreg mister cu Focsaniul asta....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu