joi, noiembrie 13, 2008

Leapsa despre Carti si alte treburi

Trebuie sa-i multumesc de doua ori Carmencitei. In primul rand pentru ca nu a uitat de mine si in al doilea rand pentru leapsa minunata. Imi plac cartile, iar prilejul de a-mi expune preferintele e mai mult decat binevenit. Asa ca, MULTUMESC DIN SUFLET !!!

Si acum sa trecem la treaba:

1. Ce carte nu ai imprumuta şi de ce?

“Un veac de singuratate” de Gabriel Garcia Marquez. E prea pretioasa pentru sufletul meu!

2. Ce carte nu ai recomanda si de ce?

“Zahir” de Paulo Cohelio. E un dezastru!!! Bani aruncati pe fereastra.

3. Ce carte nu ai cumpara si de ce?

Nu as cumpara nimic de Cohelio. Nu mai fac greseala asta a doua oara!

4. Ce carti nu ai citi niciodata si de ce?

Cele din increngatura “cum sa ai success, cum sa te imbraci, cum sa fii fericit”… Ca si Carmencita, de altfel. De ce? Pentru ca nu ai nevoie de vreo reteta sa fii fericit. Fiecare om isi traieste viata intr-un mod unic. Nu exista o matrice pentru asa ceva.

5. Ce carte nu ai scrie niciodata si de ce?

Despre economie. Ma depaseste total subiectul. : ))

6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tăi?

Basme de Petre Ispirescu.

7. Care a fost cartea copilariei tale?

Cartile, mai bine spus. : )) In principal Basmele de Ispirescu si Povestile fratilor Grimm.

8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?

Nu. Am fost in librarie, am vazut-o, am cumparat-o si am facut-o cadou cu promisiunea ca mi-o voi cumpara si eu.

9. Ce carte ti-a marcat felul de a fi?

Oh, sunt multe. Din fiecare am invatat cate ceva. "Ciuma" de Albert Camus – revolta impotriva ignorantei; "Un veac de singuratate" de Marquez – acceptarea misticului din viata noastra, curiozitatea, depasirea conditiei; "Muntele vrajit" de Thomas Mann – cunoastere; "Conversatii cu Dumnezeu" de Neale Donald Walsch – evolutie, etc…

10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua-o cu tine pe o insulă pustie?

"Conversatii cu Dumnezeu" de Neale Donald Walsch.

11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?

"In cautarea timpului pierdut" – Marcel Proust.

12. Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori?

"Electra" de Euripide. Eram indragostita de piesa asta de teatru. Si inca sunt, recunosc.

13. Numeste o carte plictisitoare.

Aparent ar fi "In cautarea timpului pierdut" – Marcel Proust, insa dupa ce o “decojesti” nu ti se mai pare.

14. Numeşte-ne o carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o.

"In cautarea timpului pierdut" – Marcel Proust. Am citit jumatate din primul volum si efectiv nu am reusit sa merg mai departe. Dar nu scapa ea asa usor. : ))

15. Povesteşte-ne cum cumperi o carte.

Cu mare bucurie in suflet! Nu stiu in ce masura le aleg eu pe ele, cat ma aleg ele pe mine. De regula, imi indrept atentia spre numele grele ale literaturii, insa sunt deschisa si la nou. Fiecare carte trebuie sa-mi zica ceva. Daca ma apropii de raft si o vad si-mi spune “ia-ma acasa”, o iau pur si simplu. Partea frumoasa e ca nu-mi pare nicioadata rau de alegerea facuta. O singura data am cumparat o carte fara sa-mi zica ceva, si a fost un dezastru (vezi intrebarea 2).

16. La ce renunţi ca să cumperi o carte?

La orice.

17. La ce nu renunţi ca să cumperi o carte?

Nu exista asa ceva. :D

18. Cărţile cărei edituri îţi plac cel mai mult?

Nu am preferinte. Cartea sa fie buna!

19. Cât timp a trecut de cand nu ţi-ai mai cumpărat o carte? Cum se numeşte acea ultimă carte cumpărată?

Cred ca vreo doua luni… (Rusine sa-mi fie!) Au fost mai multe carti, toate de J.R.R. Tolkien: Stapanul Inelelor, Silmarillion si Hobbitul.

20. Ce carte/cărţi ai împrumutat ultima dată?

Chiar “Un veac de singuratate” de Marquez. Cu greu…

21. Câţi ţărani au participat la răscoala din o mie nouă sute şapte?

Cati au putut. : ))

22. Care este scriitorul român preferat?

Eminescu.

23.Care este scriitorul străin preferat?

De ce oare cred ca stiti deja raspunsul … Gabriel Garcia Marquez!

24. Ecranizarea cărei cărţi ai dori să o vezi?

Nu cred ca as vrea… Filmul, de multe ori, nu transmite esenta cartii. Deci, nu sunt pentru ecranizari.

25. Numeşte o carte a cărei ecranizare ţi-a plăcut mai mult decât romanul în sine.

Nu exista. Dar exista o ecranizare care a fost pe acelasi picior de egalitate cu cartea: Trilogia Stapanului inelelor.

26. Numeşte o carte bună cu o ecranizare proastă.

“Mizarabilii” de Victor Hugo.

28. Numeşte un blogger pe care ai vrea să-l cunoşti.

Carmencita! Cu mare drag, chiar!

29. Ce cântăreţ/trupă ţi-ar plăcea să concerteze în România?

Green Day. ;))

30. Numeşte întrebarea care-ţi place cel mai mult — nu dintre acestea, ci, în general.

“Da’ de ce te enervezi?” ;))

Si acum…. sa va vad eu, dragii mei, pe unde scoateti camasa… Si ma refer la : Druskin, Richie si Anna. Si cine o mai dori. Leapsa asta chiar merita facuta!

Multumim frumos si lui Nenea Dascalu, care ne-a furnizat un material foarte bun! Te mai asteptam! Ideea e exceptionala!

vineri, septembrie 26, 2008

I'm ugly

Cum poate un om frumos sa se simta urat? Uite o provocare!

Nu e vorba de caracterul pe care-l are. Cred ca tine mai mult de cantitatea timpului petrecut in oglinda si de increderea pe care o are in sine si in calitatile sale fizice.

Poate ca totul a inceput intr-un ton de indiferenta. Sau poate a tinut de alegere. Afirmatia pe care a facut-o tot timpul nu a fost “Sunt frumos.”, ci “Sunt inteligent.” Poate e doar o chestiune de alegere a valorilor. Si e multumit cu aceasta scara a valorilor proprii.

Ce este el acum? Un depozitar de caracteristici frumoase. Pe care le tine pentru el si pentru cine le vede. Dar cati sunt cei care le vad?

Poate pierde cu scara asta de valori sau poate nu. Totusi, sunt oportunitati pe langa care poate trece.

Faptul ca s-a dezvoltat pe o anumita latura, l-a facut sa fie ca un copil vulnerabil, usor fragil, neincrezator.

Solutia, ar spune unii, ar fi sa se “upgradeze”. Lucru care se poate face foarte usor. Dar cum ramane cu transpunerea upgradarii asteia in interior?

Poate doar are nevoie sa se indragosteasca…

marți, septembrie 16, 2008

Brotacelul

Lacul e in sarbatoare.
Nuferii-s impodobiti.
Toata brotacimea canta:
Oac-oac! Ura! A sosit!

Caci Broscoiul Saltaret
Cu-a lui soata, doamna Broasca,
Au primit un dar maret
De la buna Zana Barza.

L-a adus in cos de alge
Si in nufar invelit,
Somnoros, intors pe-o parte
Si cu nasul inrosit.

Era mic, firav si dulce.
Mama Broasca s-a topit
Cand dragutul prunc de brosca
Luat in brate, a-sforait.

Brotacimea-ncremeni,
Insa buna Zana Barza,
Lundandu-si zborul a rostit:
E un prunc deosebit!

Auzind urarea Zanei,
Lacu-ntreg s-a luminat.
Caci micutul brotacel
O sa-ajunga imparat.

vineri, septembrie 05, 2008

Ganduri razlete

Zi de zi traim unii in preajma altora, convietuim, socializam. Suntem chiar prieteni si pretindem ca-i cunoastem pe cei de langa noi. Cand unul dintre noi e la pamant, incercam sa-l ridicam folosind eterna replica “o sa fie bine”. Da, total de acord, o sa fie bine. Nu are cum sa nu fie. Insa, desi cunoastem cu totii asta, cand tu esti cel care e la pamant, nu prea vrei sa auzi asa ceva. Pentru ca asta o stii deja. Ce ai tu nevoie, e o mana care s-o tina pe a ta, un umar pe care sa poti plange, un suflet care sa te poata asculta fara ca tot ce-i spui sa fie considerat ridicol.

Nimic din ceea ce are legatura cu sufletul nu e ridicol. Realitatea in cazul asta nu are ce cauta in poveste. Cand vii la un prieten, vii cu sufletul, caci el are nevoie sa fie vindecat, nu vrei sa ti se arunce in nas ca realitatea e asa sau nu. Tu cunosti foarte bine cum e realitatea aia. Tu nu vii sa ti se dea o solutie la o problema, ci vii sa te vindeci. Atat.

Uite cum ajungem sa ne inchidem si mai mult in noi.

Si cand vezi ca nimeni nu-ti poate oferi toate astea, incerci sa te vindeci singur. Sa fii o mica pasare Pheonix. Si de aici apar alte discutii. Ti se reproseaza ca esti trist, ca te-ai inchis in tine, ca nu-i lasi pe altii sa te ajute. Nu mai esti fun, nu mai socilizezi cum o faceai, nu mai afisezi masca aia zambitoare de zi cu zi.

Oare e chiar atat de greu sa vezi ca un suflet de langa tine are nevoie de ajutor? Oare e chiar atat de greu sa-l asculti si sa-i oferi o vorba buna care sa nu tina de cum e realitatea asta si cat de varza e el? Oare e greu sa admitem ca nu-l putem ajuta si singurul lucru decent pe care l-am putea face e sa-l respectam si sa-l lasam sa se vindece singur? Oare suntem atat de orbi?...


duminică, iulie 06, 2008

Insomnie

Cat timp a trecut de la ultimul post… Nici mie nu-mi vine sa cred. Vorbeam zilele trecute cu un bun prieten despre lipsa mea de inspiratie. Mi-a zis: cand vei avea ceva de spus, sigur o vei face. Si asa e. M-am pricopsit cu o reputatie de genul: “Adriana vorbeste doar cand are ceva de zis, si cand o face, ar fi bine sa asculti, pentru ca, sigur e ceva important si care ti-ar putea folosi”. :))

Trecand peste imaginea de “mare intelept” si revenind la omul care sunt, va fac o marturisire. In ultima vreme a trebuit sa iau decizii destul de importante. Iar ceea ce ma framanta ziua si nu puteam sa-i dau de capat, imi aparea atat de clar noaptea. Da, de o buna bucata de vreme am insomnii. O fii de la stres, sau o fi varsta ;), cine stie? Ceea ce mi s-a parut interesant a fost faptul ca am gasit aplicabilitatea zicalei: “noaptea e un sfetnic bun”. Din cate stiu, zicala se refera la faptul ca noaptea subconstientul nostru lucreaza, gasind solutii la problemele ce ziua ne par a fi fara rezolvare. Dar pentru asta trebuie sa dormi. Ei bine, eu nu pot sa dorm. Asa ca, noaptea eu iau decizii. :D

Din sirul lung de decizii pe care le-am luat in ultima vreme, in noaptea asta o voi lua pe ultima. Asa ca va fac partasi la viata mea si totodata va voi vorbi despre mecanism, alegere, rezultat.

Atunci cand avem o dilema si trebuie sa luam o decizie care e importanta pentru noi si pentru drumul pe care il parcurgem, ne gasim intr-o stare generatoare de ganduri multiple si care, evident, sunt intr-o continua contradictie. De unde rezulta si starea de agitatie pe care o simtim. Ca sa nu mai vorbim ca o mare parte din energia noastra este concentrata pe rezolvarea problemei. Si cu cat suntem mai concentrati, cu atat mai mult timpul trece si cu asta simtim o dubla presiune: a problemei si a timpului.

Important e sa stii sa te opresti, sa gandesti pozitiv ca orice problema are o rezolvare. Stiu ca replica care urmeaza e: Cand? Eu am nevoie ACUM !!! Si ACUM vine. Numai ca vine in momentul de acum potrivit, si nu in momentul de acum pe care-l credem noi potrivit.

Asa ca situatia, oricare ar fi ea, iti impune sa iei o decizie. Decizie care va redirectiona cursul vietii tale, ca orice decizie de altfel, numai ca noi nu le gandim pe toate la aceeasi intensitate.

Constati ca nu te mai identifici cu situatia data. Ceea ce odata parea frumos, un vis chiar, s-a transformat in acceptare, pentru ca, in final, adica ACUM, sa se transforme intr-o situatie care nu-ti mai aduce nimic, care te tine legat si careia nu-i mai apartii.

Incerci sa gasesti o solutie, sa readuci starea de frumos de la inceput, incantarea. Dar orice actiune fortata ramane fara rezultat. Viata are propriul ei curs. Ea curge natural, evenimentele la fel. Noi ne transformam incet, intr-un mod natural. Fara nici o fortare. Astfel ca fiecare actiune intreprinsa de noi spre a “repara” o situatie ce tine de viata si convietuire, din pacate este esuata. Sa ne gandim. Daca viata se transforma, daca natura se transforma, daca chiar si o piatra se transforma, situatiile de ce nu s-ar transforma si ele?

Asa ca, singurul lucru sanatos, de bun simt si chiar practic ar fi sa iesi din situaitia careia nu-i mai apartii. O decizie foarte grea pentru majoritatea dintre noi. De ce? Poate pentru ca inca visam si refuzam sa vedem realitatea. Dar ea, mai devreme sau mai tarziu ne va face “naivi si visatori” in fata.

E greu sa renunti. Asa e. Dar e nebunie sa ramai.

Asa ca pleci. Dar sub ce modalitate? Ramane la latitudinea fiecaruia, dar in nici un caz cu usi trantite in fata pentru totdeauna. Vorbind despre relatii acum, desi despre altfel de decizii vroiam sa vorbesc, am cunostinte, prieteni care atunci cand incheie o relatie amoroasa, inchid toate usile, raman cu amintirile si durerea lor si sterg cu buretele pe cel care a fost “iubitul/iubita”, ca si cand realtia nu ar fi implicat doua persoane, ci una: pe ei. Si ce fac? Nici macar nu se mai saluta cu fostul. E asa… un fel de indirjire. Cu ce scop? Nu stiu. Sa fie oare la mijloc o problema ce tine de impacarea lor cu sine si de relationarea cu ceilalti? Nu vreau sa jignesc pe cineva, pur si simplu ma intreb. Cum poti sa stergi o persoana din viata ta si sa treci pe langa ea pe strada ca pe langa un strain, chiar daca v-ati despartit omeneste, in conditii amiabile? Totusi, suntem fiinte sociale in primul rand.

Decizia despre care vroiam eu sa va vorbesc nu tine de o relatie afectiva, ci de cariera, dar daca tot suntem la capitolul asta, recunosc ca nu am putut sa ma abtin sa imi pun niste intrebari. Asa ca, in viata profesionala, atunci cand situatia nu-ti mai apartine, pleci. Mult mai usor :)). Dar ce faci cand inca iti place acolo unde esti, si nu te poti desprinde. Metoda pe care am auzit-o chiar azi a fost: cantareste si vezi plusuri si minusuri. In capul meu se duce o lupta continua intre plusuri si minusuri si stiti ce-i interesant? PROPORTIA E DE 50-50!!!

Si mi-am dat seama de o treaba. Alegerea asta nu se face intre modalitati de colaborare, ci este o alegere ce pune in balanta libertatea, demnitatea si chiar curajul meu. Ce am de gand? Sa ma inchid singura intr-o cusca si sa pierd cheia sau sa fiu libera? Ma simt ca un pui de vultur. Ori invat sa zbor si sa vanez ca sa mananc, ori raman in cuib si mor de foame. Unii ar spune ca perspectiva e dura. Nu, e doar naturala.

Si uite asa mi-am luat decizia mult cautata. O decizie care mie imi va schimba viata. O situatie care m-a facut sa vad ca in spatele banalelor decizii pe care le luam si a elementelor pe care le punem in balanta, exista ceva mult mai important: noi, integritatea noastra, libertatea noastra, curajul si claritatea de a vedea situatia in ansamblul ei.

Referitor la plecarea de care vorbeam mai sus, indiferent de tipul relatiei in care sunteti, personala sau profesionala, va dau un singur sfat: odata ce ati decis sa plecati, NU VA MAI INTOARCETI. Pentru ca timpul nu poate fi dat inapoi si pur si simplu veti relua situatia din momentul la care ati lasat-o si ea va continua sa fie la fel, cu mici variatiuni, in bine sau in rau. Dar nimic mai mult. Doar o doza mai mare de suferinta care va va consuma, ca sa nu mai adaugam sentimentul frustrant de a va afla incatusati si de a nu putea scapa.

Celor care imi vor spune ca le e teama sa nu regrete ceva, le zic urmatorul lucru: ganditi-va cat vreti voi inainte de a lua o decizie, dar dupa ce ati luat-o, aia sa fie, caci o hotarare care va priveste personal trebuie luata cu mare responsabilitate. Si atunci cand ati decis ceva, inseamna ca ati luat in considerare toate elementele si decizia voastra este solida. In cazul asta, nu exista regret. Exista doar decizia cea mai buna la momentul acela.

Va multumesc, dragilor, pentru rabdarea de care dati dovada de fiecare data cand ma cititi si mai ales pentru prietenia voastra virtuala! Decizii intelepte va doresc!

luni, mai 19, 2008

The 5th Sunshine

The 5th mi-a adus nori din vata de zahar. M-a invaluit intr-o suava dulceata si mi-a alinat obrazul cu mangaierea vantului. Mi-a facut sufletul sa tresalte de bucurie, iar ploii calde de vara i-a adaugat un curcubeu din bezea. Din cerul albastru mi-a tesut vesmant, iar din praf de stele, diadema. In dreptul inimii mi-a agatat o parte din soare, o parte din ea, sa-mi fie mereu calauza...

marți, mai 06, 2008

Omul-iubire

Prima zi de Paste mi-a scos in "cale" un om. "Cale", pentu ca in ziua aia mi-a venit mie sa vad ce lume si-a mai "construit" casute in blogosfera. De regula, as fi citit si as fi dat un banal "next" fara sa las nici o urma a trecerii mele. Si totsi, ceva mi-a atras atentia: descrierea sa. Acele cuvinte pe care le alegem sa comunice o parte din cine suntem. Ei bine, aceste cuvinte nu numai ca erau bine alese, ci chiar descriau "omul". Recunosc ca m-au intristat putin.

M-am apucat de citit. Si am tot citit. Toate articolele. Tot blogul...

Nu am sa va spun despre cine e vorba si nici nu am sa ofer un link, iar motivul este unul ce tine de bun simt. Sau poate este unul egoist, pentru ca nu vreau sa-l vedeti cu ochii vostrii inainte sa-l vedeti cu ochii mei. S-ar putea sa-l luati drept cine nu este. Sau sa-l lasati intr-o oala deja stabilita, cum ne sta "bine" noua oamenilor de a inventa categorii si a baga oameni in ele desi in total alte sertare decat cele carora le apartin.

Randurile de mai sus nu sunt pentru cei pe care ii cunosc si sunt de buna-credinta, ci pentru cei ca-si traiesc viata emanand prejudecati.

Revenind la Omul-iubire...

Omul-iubire traieste intr-o lume superficiala in marea ei parte si cu toate astea stie sa-si aleaga momentele care au substanta. Le vede, le apreciaza si le traieste din plin.

Nu prea are incredere in sine. Ce nu stie el este faptul ca forta sa interioara este acolo si este destul de evidenta. Si forta asta vine din taria de caracter.

Da. Omul-iubire are caracter. Stie ce vrea, lupta pentru ceea ce crede, respecta si iubeste.

Da, iubeste. D'aia ii si zice Omul-iubire. Pentru ca are atat de multa si o imparte cu toata lumea, chiar daca de multe ori, poate, nu a primit inapoi. Dar el continua sa iubeasca. Cu aceeasi gingasie si totodata cu aceeasi determinare. Emana iubire.

Mai mult, are capacitatea extraordinara de a savura viata. Pentru ca stie ce insemana ea. Stie ca fiecare clipa e pretioasa si minunata. Si asta l-a facut sa vada.

Omul-iubire vede. Vede natura, vede viata. Le respecta si le iubeste. Vede frumosul si devine frumos.

Asa este Omul-iubire...

joi, mai 01, 2008

Calatorii

Ultimele zile m-au purtat in trecut, in doua locuri magnifice. Prima calatorie am facut-o in bazinul Mediteranei, in timpul Crizei de salinitate din Messina. Ce-a de-a doua m-a initiat in ritualuri mistrice adanc ingropate in timp, ale caror unic si vesnic pastrator ramane Urubamba. Acum strabat meleagurile Pamantului de Mijloc…

Intr-o zi am sa va povestesc despre aceste locuri…

duminică, aprilie 27, 2008

Paste fericit!


Sarbatoarea Invierii Domnului nostru Iisus Hristos sa va aduca bucurie in case si pace in suflete! Hristos a inviat!

Restante

Principala mea sursa de lepse este stimatul domn Richie. Cum pe multe dintre ele le-am amanat, si ce amani te ajunge din urma :)), m-am decis sa scap odata de sarcina asta.

Astfel ca, in cele ce urmeaza veti fi martorii unui calup de raspunsuri. Vai de cei care se vor incumeta sa raspunda la ele, caci eu nu am inima sa nominalizez pe cineva:)).

1. Glasuri

Aici ar trebui sa nominalizez doua voci din muzica romaneasca pe care eu le consider foarte bune. Clasamentul meu ar fi urmatorul:

Best female voice: Luminita Anghel. Cand am auzit-o cantand „Je t’aime” la Cerbul de Aur am ramas muta de admiratie. Ce voce! Ce tehnica! Superb de-a dreptul!

Best male voice: Cristi Minculescu (IRIS). Cred ca aici nu e necesar nici un comentariu.


2. The Message

“Scrieti un mesaj pe care sa-l trimiteti intr-o sticla. Sunteti liberi sa va imaginati scrierea mesajului in orice imprejurari vreti (insula din Pacific, colonie pe Luna, multime carnavalesca in Piata San Marco, etc.), dar mesajul in sine nu poate depasi 10 cuvinte.“

Sa ne imaginam...

Eu... Un castel medieval in ruina, verdeata imbratisandu-i zidurile. O gradina salbatica. Dupa ea, padurea. Si raul.

M-am trezit dimineata cu un singur gand. La ai mei. A trecut ceva timp de cand am plecat. Nu mai puteam amana momentul. Am coborat din camera direct in biblioteca imensa. Azi am trecut nepasatoare pe langa fotoliul meu preferat, indreptandu-ma direct spre birou. Nu pot sa nu remarc cat de bine s-au conservat aceste lucruri. Parca au fost lasate special pentru mine. Ma asteptau.

In cateva minute terminasem ce aveam de facut. Ramanea sa si transmit. Calea pe care eu o alesesem era neobisnuita, dar era singura mea optiune.

Am parasit biblioteca traversand salonul spre gradini. O adiere de vant aduse cu ea o mireasma de iasomie. Atata liniste. Totul era imbinat perfect. Natura s-a jucat cu gradinile creind o salbaticie plina de eleganta.

Am ajuns la rau si, cu un sentiment de impacare, i-am dat drumul. Am vazut-o cum e purtata de apa raului spre necunoscut. Mi-am intors zambind privirea spre castel si atunci am stiut: voi da din nou viata locului asta.

In jos pe rau, o sticla statea prinsa in cranguri asteptand sa fie descoperita. Inauntrul ei era un pergament purtand un sigiliu din ceara. Mesajul lui era unul scurt:

Unde timpul zaboveste in cranguri de iasomie, acolo mi-e salasul.


3. Questions


a) Ziua cea mai frumoasa? -
Fiecare zi.
b) Lucrul cel mai usor? - Sa visezi.
c) Cel mai mare obstacol? - Refuzul unora de a gandi.
d) Cea mai mare greseala? - Sa subestimezi.
e) Cauza rautatilor? - Invidia.
f) Cea mai mare infrangere? - Ignoranta.
g) Prima necesitate? - Hrana.
h) Eroare? - Se reia experimentul.
i) Cel mai mare defect? - Incapatanarea.
j) Persoana cea mai periculoasa? - Omul din spate.
k) Cel mai urat sentiment? - Ura.
l) Cel mai frumos cadou? - Iertarea.
m) Cel mai bun remediu? - Linistea.
n) Protectia efectiva? - Nu exista.
o) Cele mai necesare persoane? - Cele pe care le iubesti.
p) Sentimentul cel mai frumos? - Dragostea.

luni, aprilie 21, 2008

Ganduri despre o situatie apusa

Greseala mea a fost una. Si a fost legata de faptul ca m-am asteptat la ceva, desi stiam clar ca nu trebuie sa te astepti niciodata la nimic din partea nimanui. Fiecare are libertatea lui si tu nu trebuie sa o incalci. Am evitat s-o incalc, dar in adancul sufletului meu am sperat. Am sperat, am avut chiar necutezanta de a crede ca pot face o schimbare. Ca pot sa fac sa se constientizeze niste adevaruri general valabile.

Oare am avut pretentii prea mari? Nu. Nu ma insel niciodata in privinta capacitatii unui om si mai mult, nu subestimez niciodata. Oare nu am stiut cum sa predau lectia? E posibil. Oare am vrut sa fortez? Si asta e posibil. Am avut oare indrazneala de a crede ca adevarul meu poate fi si adevarul altuia doar pentru ca eu cred in el? Da. Si m-am bazat pe generalitatea si logica lui.

Desi am vazut situatia in intregul ei, m-am incapatanat sa fortez intelegerea. Am avut pretentii, am ignorat niste factori. Iar unul foarte important a fost acela ca schimbarea vine intotdeauna din interior. Cand schimbi ceva in tine, se resfrange in realitatea ta fizica. Schimbarea trebuia dorita si constientizata…

Fiecare se dezvolta in functie de factorii si stimulii cu care vine in contact, in functie de felul “caramizilor” care l-au cladit. Nu neg evolutia. Ar fi o prostie, daca nu chiar o aberatie! Toata lumea e in miscare, in continua evolutie si transformare. Chiar si piatra din curte de pe vremea bunicului. Difera doar viteza cu care se misca. De aceea fiecare are propriul ritm in care se dezvolta.

Cred ca ma gresit in metoda. Am vrut sa predau unui elev care nu a vrut sa invete. Sau nu am stiut eu sa fac sa-i placa lectia. Acum, zice ca m-am schimbat. Sunt alta… Nu, sunt aceeasi, doar ca nu m-a privit niciodata.

Important de inteles este faptul ca fiecare ne miscam in ritmul nostru, cum spuneam. Si mai devreme sau mai tarziu vom ajunge sa cunoastem lucruri greu de perceput acum. Iar schimbarile de perspective le vom primi cu bucurie ca reprezentand parte din noi si din evolutia noastra si nu le vom mai respinge doar pentru motivul ca nu corespund cu ceea ce am fost invatati pana acum.

Cunoasterea vine atunci cand esti pregatit sa ti-o insusesti. Poate timpul meu de a darui nu s-a potrivit cu timpul celuilalt de a primi. Ce ma bucura este faptul ca au ramas franturi care mai tarziu vor constitui baza unei dezvoltari frumoase. Poate chiar am fost un profesor bun si am sadit exact ghinda care mai tarziu se va transforma intr-un falnic stejar. Ramane de vazut.

Indiferent daca eu as fi cauza sau nu, un singur lucru stiu cu certitudine: acel stejar va creste. Nu conteaza cat timp ii va lua. El va creste. Si asta e un mare motiv de bucurie!

duminică, aprilie 06, 2008

Trei

Inca o provocare sub forma de leapsa. Amicul Richie e hotarat sa-mi tina mintea activa. :))

Cand am citit prima data task-ul, recunosc ca m-am speriat putin. Trei lucruri care-mi plac! De unde scot eu atatea? Apoi, am trecut in cealalta extrema: trebuie sa mentioanez numai 3? :)). Stiu… Enough is never enough!

Iata ce a iesit azi, caci maine poate schimb clasamentul ;).

3 filme care sunt pe placul tau:
- Braveheart
- Cine pe cine iubeste
- Lord of the Rings (toate trei!)

3 mancaruri pe care le-ai da gata oricand:
- vacuta pe plita si orez cu legume (mancare chinezeasca)
- pui cu mere
- mancare de castraveti

3 carti citibile aproape oricand:
- Un veac de singuratate – Gabriel Garcia Marquez
- Conversatii cu Dumnezeu – Neale Donald Walsch
- Muntele vrajit – Thomas Mann
(de ce trebuie sa ma opresc doar la trei?)

3 locuri de umblat hai-hui:
- Paraul Rece
- Eforie Sud
- La buni la tara (Am acolo o padure numai buna de explorat! De fiecare data descoperi cate ceva nou!)

3 locuri pe unde ai zabovit mai mult (in afara de domiciliu)
- la mare – 1 luna intreaga
- la munte – 1 luna jumatate
- 7 zile in Austria

3 emisiuni la TV:
- Cronica carcotasilor – Prima TV
- Teleenciclopedia – TVR 1
- Tradati in dragoste – Prima TV ;))

3 situri la care faci mai multe afisari intr-o zi:
- blogurile din My favorites
- http://www.scool.ro/ – poate va inregistrati secolul asta ca sa putem reuni gasca cu adevarat!!! :D
- portal.just.ro – neinteresant, dar util la job.

3 oropsiti ai lepsei mele:
- Druskin – ca n-a mai zis nimic de foarte mult timp. Uite un imbold.
- Soldatzica – te tooootttttt asssteeeeeppppttttttt! Pana cand? :D
- Carmencita– fara nici un motiv anume. Doar cu drag.

joi, martie 27, 2008

Iubirile pe mess

O ascultam aseara pe Giulia pe radio. Tema emisiunii: iubirile pe messenger. Fiecare isi dadea cu parerea. Ba ca sunt posibile, ba ca nu sunt posibile. Si fiecare dadea un exemplu care sa-i sustina opinia. Concluzia generala a fost ca majoritatea acestor relatii nu au un viitor, sunt adevarate esecuri chiar. Pentru ca fiecare isi creeaza o imagine despre celalalt care nu este cea reala. Sau fiindca unul dintre ei se da drept altcineva, in mod intentioant. Sau fiindca...

Explicatii ar fi multe. Adevarul e ca sunt mai multe contra decat pro "iubire pe mess".

Sunt doua atitudini pe care le poti adopta in fata unei ferestre de mess. Prima ar fi sa te prezinti asa cum esti. A doua ar fi sa minti si sa te prezinti asa cum poate ai vrea sa fi sau cum ar vrea celalalt sa te vada.

Tot aici pot spune ca exista si un scop. In primul caz, scopul poate fi relationarea. In cel de-al doilea caz poate fi satisfacerea unui orgoliu neimplit, "fraierirea" celuilalt sau speranta ca vei obtine ceva de la persoana respectiva, ce in mod normal nu ai obtine daca te-ai prezenta asa cum esti.

Mai e si treaba asta: in fata ecranului nu trebuie sa te ascunzi, sa-ti controlezi mimica. Poti alege sa fi cine vrei tu sa fi, indiferent de situatie. Celalalt nu poate fi pus in garda de nu stiu ce gest necontrolat pe care l-ar observa intr-o confruntare face-to-face.

Ai atatea instrumente. Depinde de tine ce alegi sa fi. Intr-un mod bizar, mess-ul ne pune fata in fata cu noi. Te intreaba cine vrei sa fi? Si tu alegi: realitatea sau iluzia. Si, atunci cand iti da drumul in lumea reala, iti arata ce culegi. Adevar sau minciuna.

Cred ca e si o chestiune de integritate aici. De cat de bine te simti tu cu tine, cat de bine te cunosti, cat de bine te-ai construit, daca-ti place de tine. Iar in final, proba cea mare: ai curajul s-o arati?

Faptul ca esti in fata unui ecran sau a unei ferestre de mess nu te schimba cu nimic. Tot aceeasi persoana ramai. Iar daca tu te simti bine in pielea ta, de ce sa nu arati asta? Asa am avea parte de mai putine "dezamagiri", pe care, sa fim sinceri, ni le producem. Vorba aia, asta semeni, asta culegi. ;)

Probabil, daca am fi tot timpul sinceri cu noi, am fi sinceri si cu ceilalti. Si asa, am putea construi orice tip de relatie dorim si relatia aia chiar sa mearga.

miercuri, martie 19, 2008

Another one

Sta omu’ asa linistit, isi ia o pauza si prietenul Richie ce face ? Trimite leapsa !!! Mai multe chiar !!! Ce facem in situatia asta? Raspundem. Ca e o leapsa frumoasa in primul rand, iar apoi, mai vrem sa ne trimita. ;)) Asa ca, la treaba!

01) Bought everyone in the pub a drink.
02) Swam with wild dolphins.
03) Climbed a mountain. si ce senzatie!!! ;)
04) Taken a Ferrari for a test drive.
05) Been inside the Great Pyramid.
06) Held a tarantula.
07) Taken a candlelit bath with someone.
08) Said ‘I love you’ and meant it.
09) Hugged a tree – da !!! Brazi in principal. La munte. :D
10) Done a striptease.
11) Bungee jumped.
12) Visited Paris.
13) Watched a lightning storm at sea - da, eram mica si eram la mare in Eforie Sud. De atunci iubesc furtunile!
14) Stayed up all night long, and watch the sun rise – tot la mare, acelasi Eforie Sud.
15) Seen the Northern Lights.
16) Gone to a huge sports game.
17) Walked the stairs to the top of the leaning Tower of Pisa
18) Grown and eaten your own vegetables – done! Rosii, ceapa, usturoi, cartofi si verdeturi. Castravetele a murit. :((
19) Touched an iceberg.
20) Slept under the stars.
21) Changed a baby’s diaper. – si cate! Nepotelul meu e beneficiarul. A fost chiar interesant. Cand tii la cel mic, nu ti se pare un lucru chiar asa de groaznic.
22) Taken a trip in a hot air balloon.
23) Watched a meteor shower.
24) Gotten drunk on champagne – pai nici nu trebuie sa beau multa…
25) Given more than you can afford to charity.
26) Looked up at the night sky through a telescope. – da!!! Si am mai vazut si Luna !!! Era asa de aproape ca-I vedeam nasucul. ;))
27) Had an uncontrollable giggling fit at the worst possible moment. – da, e penibil, dar uneori nu te poti abtine. Acum depinde si de situatie…
28) Had a food fight.
29) Bet on a winning horse.
30) Taken a sick day when you’re not ill. – stiu ca nu-i frumos, dar a fost asa de placuta ziua aia. :D
31) Asked out a stranger.
32) Had a snowball fight.
33) Photocopied your bottom on the office photocopier
34) Screamed as loudly as you possibly can.
35) Held a lamb. - O data. A fost un moment unic.
36) Enacted a favorite fantasy.
37) Taken a midnight skinny dip.
38) Taken an ice cold bath .
39) Had a meaningful conversation with a beggar
40) Seen a total eclipse – la fel ca Richie. :D
41) Ridden a roller coaster.
42) Hit a home run.
43) Fit three weeks miraculously into three days.
44) Danced like a fool and not cared who was looking.
45) Adopted an accent for an entire day. – da! Si de cate ori! Faceam fase cu pretena mea. Altor oameni, evident. ;))
46) Visited the birthplace of your ancestors.
47) Actually felt happy about your life, even for just a moment.
48) Had two hard drives for your computer.
49) Visited all 50 states of USA.
50) Loved your job for all accounts.
51) Taken care of someone who was shit faced.
52) Had enough money to be truly satisfied. – cand eram mica. Nu aveam prea multe nevoi, asa ca banii erau chiar prea multi. Nu ma plang nici acum. Sunt cati trebuie sa fie. Desi nu ma deranjeaza daca se multiplica. ;))
53) Had amazing friends – si in ca ii am. Sunt un om norocos.
54) Danced with a stranger in a foreign country !
55) Watched wild whales.
56) Stolen a sign.
57) Backpacked in Europe.
58) Taken a road-trip.
59) Rock climbing.
60) Lied to foreign government’s official in that country to avoid notice.
61) Midnight walk on the beach.
62) Sky diving. – I wish!
63) Visited Ireland.
64) Been heartbroken longer then you were actually in love.
65) In a restaurant, sat at a stranger’s table and had a meal with them. – s-a intamplat o data. Nu erau locuri libere.
66) Visited Japan.
67) Benchpressed your own weight.
68) Milked a cow.
69) Alphabetized your records. Normal! Tine de organizare. :D
70) Pretended to be a superhero.
71) Sung karaoke.
72) Lounged around in bed all day.
73) Posed nude in front of strangers.
74) Scuba diving.
75) Got it on to “Let’s Get It On” by Marvin Gaye.
76) Kissed in the rain.
77) Played in the mud.
78) Played in the rain.
79) Gone to a drive-in theater.
80) Done something you should regret, but don’t regret it.
81) Visited the Great Wall of China.
82) Discovered that someone who’s not supposed to have known about your blog has discovered your blog.
83) Dropped Windows in favor of something better.
84) Started a business.
85) Fallen in love and not had your heart broken.
86) Toured ancient sites.
87) Taken a martial arts class. – acasa. Cu cartea de Aikido in fata. Se pune?
88) Sword fought for the honor of a woman.
89) Played D&D for more than 6 hours straight.
90) Gotten engaged.91) Been in a movie.
92) Crashed a party.
93) Loved someone you shouldn’t have.
94) Kissed someone so passionately it made them dizzy.
95) Gotten married.
96) Had sex at the office.
97) Gone without food for 5 days.
98) Made cookies from scratch.
99) Won first prize in a costume contest.
100) Ridden a gondola in Venice.
101) Gotten a tattoo.
102) Found that the texture of some materials can turn you on.
103) Gotten divorced
104) Been on television news programs as an “expert”.
105) Got flowers for no reason.
106) Masturbated in a public place.
107) Got so drunk you don’t remember anything. O data. Acasa. Era Merlot. Un singur pahar a fost de ajuns.
108) Taken illegal drugs.
109) Performed on stage. – si de cate ori…:D
110) Been to Las Vegas.
111) Recorded music.
112) Eaten shark. – e foarte bun.
113) Had a one-night stand.
114) Gone to Thailand.
115) Seen Siouxsie live.
116) Bought a house.
117) Been in a combat zone.
118) Buried one/both of your parents.
119) Shaved or waxed your pubic hair off.
120) Been on a cruise ship.
121) Spoken more than one language fluently.
122) Gotten into a fight while attempting to defend someone.
123) Bounced a check.
124) Performed in Rocky Horror.
125) Read - and understood - your credit report.
126) Raised children. – nepotelul. Dar pentru 1 an jumatate.
127) Recently bought and played with a favorite childhood toy.
128) Followed your favorite band/singer on tour.
129) Created and named your own constellation of stars.
130) Taken an exotic bicycle tour in a foreign country.
131) Found out something significant that your ancestors did.
132) Called or written your Congress person
133) Picked up and moved to another city to just start over.
134) …more than once? - More than twice?
135) Walked the Golden Gate Bridge.
136) Sang loudly in the car, and didn’t stop when you knew someone was looking. – mai ales Vank !!! E o nebunie !!! Trebuie sa incercati!
137) Had an abortion or your female partner did.
138) Had plastic surgery.
139) Survived an accident that you shouldn’t have survived.
140) Wrote articles for a large publication.
141) Lost over 100 pounds.
142) Held someone while they were having a flashback.
143) Piloted an airplane.
144) Petted a stingray.
145) Broken someone’s heart.
146) Helped an animal give birth.
147) Been fired or laid off from a job.
148) Won money on a T.V. game show.
149) Broken a bone.
150) Killed a human being.
151) Gone on an African photo safari
152) Ridden a motorcycle.
153) Driven any land vehicle at a speed of greater than 100 mph.
154) Had a body part of yours below the neck pierced.
155) Fired a rifle, shotgun, or pistol.
156) Eaten mushrooms that were gathered in the wild.
157) Ridden a horse – da. Un ponei. La gradina zoological. Aveam 3 ani.
158) Had major surgery.
159) Had sex on a moving train.
160) Had a snake as a pet.
161) Hiked to the bottom of the Grand Canyon.
162) Slept through an entire flight: takeoff, flight, and landing.
163) Slept for more than 30 hours.
164) Visited lots of foreign countries.
165) Visited all 7 continents.
166) Taken a canoe trip that lasted more than 2 days.
167) Eaten kangaroo meat.
168) Fallen in love at an ancient Mayan burial ground.
169) Been a sperm or egg donor.
170) Eaten sushi.
171) Had your picture in the newspaper.
172) Had 2 (or more) healthy romantic relationships for over a year in your lifetime.
173) Changed someone’s mind about something you care deeply about.
174) Gotten someone fired for their actions.
175) Gone back to school.
176) Parasailed.
177) Changed your name.
178) Petted a cockroach.
179) Eaten fried green tomatoes.
180) Read The Iliad.
181) Selected one “important” author who you missed in school, and read.
182) Dined in a restaurant and stolen silverware, plates, cups because your apartment needed them.
183) …and gotten 86′ed from the restaurant because you did it so many times, they figured out it was you
184) Taught yourself an art from scratch.
185) Killed and prepared an animal for eating.
186) Apologized to someone years after inflicting the hurt.
187) Skipped all your school reunions.
188) Communicated with someone without sharing a common spoken language.
189) Been elected to public office.
190) Written your own computer language.
191) Thought to yourself that you’re living your dream.
192) Had to put someone you love into hospice care.
193) Built your own PC from parts.
194) Sold your own artwork to someone who didn’t know you.
195) Had a booth at a street fair.
196) Dyed your hair.
197) Been a DJ.
198) Found out someone was going to dump you via LiveJournal.
199) Written your own role playing game.
200) Been arrested.
Doar 40. Atat. Dar sunt multe pe care urmeaza sa le fac. Druskin, your next! :D

luni, martie 17, 2008

Intrebari

Multi isi pun intrebarea ce cautam pe pamantul asta. De ce aici? De ce noi? Strabunii ne-au invatat ca fiecare om isi are menirea lui. E un raspuns nesatisfacator pentru unii, plin de confuzie pentru altii, incomplet pentru multi dintre noi, si plin se sens pentru cei mai putini dintre noi.

E adevarat ca fiecare om isi are rolul lui aici. Natura ne-a conferit fiecaruia dintre noi o particica din marele plan, de care suntem responsabili. O misiune pe care nu o putem rata, nu o putem gresi. Nu pentru ca ne facem treaba bine, nu. Ci pentru simplul fapt ca totul e esa cum trebuie sa fie. Nu avem cum sa dam gres, pentru ca nu exista notiunea. Universul e asa de vast, iar viata insemana mult mai mult de atat. E un concept de necuprins pentru mintea noastra, dar atat de simplu si clar pentru sufletele noastre.

Natura isi are propriul curs. Cum fiecare furnicuta isi are propriul rol in lume, cu atat mai mult omul isi are locul bine stabilit. Ce-i drept, cu mai multa responsabilitate. Sau cel putin asa ne place noua sa credem, ca suntem mai presus decat orice alta fiinta de pe Terra. Desi, nu vad cum am putea fi mai presus de natura. Si asta s-a demonstrat in nenumarate randuri.

Ce cautam noi aici? Cred ca acelasi lucru ca si furnicuta. Evolutie. Fiecare dintre noi si-a ales misiunea in viata asta. Fiecare vrea sa mai urce cate o treapta. Asta e si farmecul. Experienta. Fiecare vrea sa acumuleze cat mai multa.

Ceea ce mie mi se pare maret e ca fiecare dintre noi suntem o lumanare in intunericul altora. Evolutia nu este un act egoist, ce apartine fiecaruia dintre noi. Este mai degraba un act altruist, in care fiecare ajuta la evolutia fiecaruia. Poate parea incredibil, dar la un nivel mult mai inalt decat cel la care ne raportam existenta, toate lucrurile astea se intampla.

Cu totii vedem asta, diferenta este ca unii o constientizeaza, iar altii nu. Iar in cazul asta, cei anormali suntem noi, care inca nu ne-am dat jos valul de pe ochi. Ciudat e ca, in loc sa ne bucuram ca sunt oameni care ne pot arata calea atunci cand suntem in cumpana, care ne pot da raspunsuri la intrebari existentiale, in loc sa apreciem ajutorul lor, noi, cei “incuiati” ii blamam si ii marginalizam pentru ca nu sunt si ei “incuiati” ca noi.

Ilogic. Aruncand o simpla privire asupra vietii noastre pe aceasta planeta, pana si un copil isi da seama ca facem totul pe dos. De la modul cum gandim, pana la modul in care actionam.

Conform ultimelor descoperiri arheologice, calatoria noastra incepe acum 7-9 milioane inainte de Hristos. Veti spune ca timpul nu are nici o importanta. Asa e. Insa experienta are. Si ce am invatat noi din 7-9 milioane de ani de experienta? Mai nimic…

vineri, martie 07, 2008

Dis de dimineata

E 3 noaptea. M-am trezit dintr-un somn agitat si mi-e greu sa adorm la loc. Ma duc in bucatarie si imi fac o cafea. Mai e ceva vreme pana la ora mea obisnuita de trezire. Ce sa fac cu tot timpul asta? De citit nu ma apuc. Nu am chef. Nu in dimineata asta. As putea sa mai lucrez la proiectele in care sunt implicata. Poate putin mai incolo… Sa scriu pe blog. Asta ar fi o idee. Nu am mai scris de o saptamana… Dar despre ce? In viata mea se petrec, in fiecare zi, o multime de evenimente. In acelasi timp raman alte ipostaze neexplorate. In stare inerta.

Sa scriu despre miile de evenimente din viata mea de zi cu zi? Hmmm… Parca nu ar fi ceva anume de zis. Sunt lucruri care se intampla cu o repeziciune fantastica. Au consistenta lor, insa aceasta nu merge dincolo de momentul in care au loc propriu-zis. Inainte de a scrie despre ele, avand in vedere ca sunt evenimente ce tin de viata de zi cu zi, intotdeauna imi pun intrebarea daca se poate invata ceva din ele. Daca ajung la concluzia ca da, atunci scriu. Daca nu, raman acolo. Binenteles ca din orice lucru poti trage niste concluzii si din orice eveniment poti invata ceva, insa nu stiu daca din orice eveniment poti face o afirmare a unor principii de viata. Poate ca da. Hmmm… Iar m-am pierdut in ganduri. Ideea e simpla. Alegi sa scrii despre un eveniment atunci cand inseamna ceva pentru tine, cand poti sa transmiti mai departe un mesaj, cand din mesajul tau se poate extrage ceva bun.

Referitor la ipostazele neexplorate… astea sunt intr-adevar evenimente cu un impact puternic asupra mea. Sunt fie planuri ce urmeaza a fi puse in aplicare, fie planuri asupra carora inca ma decid daca merita a fi urmate sau nu, fie situatii asupra carora planeaza “and the next step is?” Da. Cred ca despre ele as putea sa scriu. Indiferent daca e vorba despre mine, trairile mele interioare, dilemele mele, sentimentele mele. Cum spunea si Annie, oricand putem face o poveste din ceea ce simtim. Asa ne descarcam si eliminam si lipsa de inspiratie.

Stau si ascult. E liniste. Si-n sufletul meu la fel, in ciuda vietii mele agitate. In ciuda alergaturii de zi cu zi, a proiectelor care au fiecare cel putin un dead-line, a oboselii acute pe care o simt.

Ma bucur de momentul asta de liniste. Ma uit la viata mea si-mi place. E adevarat ca trebuie sa mai fac niste ajustari pe ici pe colea, dar in mare parte, e frumoasa. Cred ca totul tine de cat de mult vrei sa vezi lucrurile bune din viata ta. Daca vrei sa le dai valoare. Daca nu, lucrurile care te macina o vor face si mai mult. Cu totii avem dureri, neimpliniri, cu totii suntem din cand in cand dezamagiti de ceva sau ceva nu merge cum ar trebui. Insa, asa cum vedem toate lucrurile astea rele, cred ca putem sa aruncam o privire si catre cele bune. Nu ne costa nimic. Din contra. Putem aduce o raza de speranta in sufletele noastre.

Cred ca acum ma apuc de lucru…

vineri, februarie 29, 2008

Pleaca Soldatzica...


Azi e ultima zi petrecuta alaturi de Soldatzica. Pleaca. Ce-i drept la mai bine. E singurul lucru care-mi mai indulceste tristetea. Cu toate astea, nu pot sa nu ma gandesc la golul pe care o sa-l simtim cu totii.


Mi-e groaza de ziua de luni. De perioada care va urma...


Dimineata, in instanta, telefonul meu suna scotandu-ma din sala de sedinta. Aproape in fiecare zi se auzea la celalalt capat vocea Danei: "Hello, Adita! Cum ne simtim azi? Bine? Suntem in forma, da? Bravo! Auzi, poti sa-mi iei si mie o pronuntare de la TB6?"


O sa-mi lipseasca asta. O sa-mi lipseasca glumele ei. Multimea lor. Buna ei dispozitie. Optimismul ei, caracteristic unui Varsator veritabil.


O sa-mi lipseasca ea.


E adevarat ca nu pleaca de pe planeta, si chiar de ar fi asa, nu pleaca din Univers. :)) O sa ne vedem, o sa iesim, o sa vorbim, insa ma tot gandesc la biroul ala gol care ma va intampina luni. Cine o sa-mi mai devasteze biroul pradandu-ma de pixuri? Cine o sa mai intre ca o furtuna in birou strigand :"Se munceste aici?" :))


Asa se intampla cand ai colegi minunati. Mai ales cand colegii astia se transforma in prieteni adevarati.


Te pup, Solda!

miercuri, februarie 27, 2008

Si eu am fost mica

Cum bine m-a obisnuit prietenul Richie, am de rezolvat o leapsa. Asta e... Ordinele se executa, nu se discuta, mai ales cand vin de departe. :))


Eu, cand eram mica... Cam greu task-ul, avand in vedere ca pozele cu mine le numeri pe degetele de la o mana... Si uite asa, ca sa satisfac curiozitati, am ajuns eu aseara acasa si am inceput sa caut de zor poze. Spre dezamagirea mea am gasit doar una. Nu e ea prea grozava, dar sper sa va faceti o idee despre ce copil blajin si dragalas eram. :))


Iata si poza:


P.S.: Pe undeva, printr-un sertar se mai ascunde una. De fapt, pe aia o cautam aseara. Asa ca, va raman datoare cu o a doua poza, imediat ce iese la iveala.

vineri, februarie 22, 2008

Despre prajiturici

Sa spunem ca fiecare dintre noi are cate o prajitura, de care fel vrea el, si ce-i place. Prajituricile astea pot fi impartite, evident.

La un moment dat, se intalnesc doua persoane. Unul are o amandina, altul o savarina (alegerea este intamplatoare). Ideea, dupa cum spuneam, e sa imparti. Fiecare ar vrea sa manance din prajitura celuilalt, insa tot tipul de prajitura pe care-l are, pentru ca ala ii place. Ce e de facut ?

Ar putea merge pe calea compromisului. Insa asta e solutia ? Cel care are amandina ar putea sa guste din savarina, dar daca cel care are savarina nu vrea sa guste din amandina? Stiu ca ar putea sa incerce amandina, s-ar putea sa-i placa chiar foarte mult, insa asta e alegerea lui. El asta vrea. Celalalt, astfel ar trebui sa manace doua prajituri, si cum stim, ce-i prea mult strica. Deci, fie i-ar fi rau, fie s-ar ineca. Deci varianta asta cade.

Ce fac ei atunci cu doua prajituri puse in comun, dar diferite? Mananca blatul. Dar baltul gol parca nu-i chiar asa de apetisant…

Oare solutia ar fi sa caute alte prajituri ? Sau sa fie mai flexibili si sa incerce cealalta prajitura, mai ales ca nimeni nu a zis ca trebuie s-o manace pe toata odata…

miercuri, februarie 20, 2008

Maturitate

Ma uit in jurul meu si vad oameni maturi. Se presupune ca si eu sunt unul dintre ei, avand in vedere varsta.

Nu ma simt asa. Cand eram mica, eram copilul matur. Acum am renuntat la aerul sobru (cat de cat), la statutul de intelept (tot cat de cat), la aerul de om responsabil (idem. ce sa fac ? incerc si eu !). M-am apucat de implinit vise. M-am apucat de viata.

Poate e o ultima zvacnire inainte de a-mi asuma cu toata fiinta uitarea… Sau poate am ales sa nu-i cad prada...

luni, februarie 11, 2008

Jurnal de bord

Am parasit portul intr-o marti. Soarele era sus pe cer. Marea isi intindea bratele primitoare catre noi. Eram optimisti cu totii. Aveam de facut una dintre cele mai frumoase calatorii din viata noastra. Imi aduc aminte chipurile tuturor, seninatatea, increderea, puterea lor. Eram pregatiti pentru orice ne astepta dincolo de apele micului nostru golf.

Ciudat sa-mi amintesc asta tocmai acum… Am in fata cea mai mare furtuna pe care am intalnit-o din ziua plecarii noastre. Ma aflu pe punte. Echipajul meu incearca sa mentina nava pe curs.

- Capitane…

Nu mi-e frica, echipajul meu are incredere in mine. Cu totii stiu ca-i voi duce la tarm. Mi-au aratat asta de multe ori. Curajul nu-mi lipseste. Nu exista furtuna pe care sa nu am curajul s-o infrunt.

Un gand incepe sa se formeze… Incearca sa aduca cu el fiorul fricii… Il indepartez repede. Nu am timp pentru asta! Imi ridic privirea spre cer. Ploaia imi brazdeaza chipul. Valurile imi lovesc cu brutalitate nava. Rezist. Nava mea rezista. Deschid ochii si-mi infrunt adversarul. Un val de incredere se ravarsa peste mine. Stiu ce am de facut. Nu am nevoie de nici o busola. Busola sunt eu. Trebuie sa am incredere in mine si-n instincete mele. Am o responsabilitate fata de oamenii mei. Nici o furtuna nu ne-a invins pana acum. Nici asta nu o va face! Stiu ca dincolo de incercarea asta ne asteapta cerul senin cu plaje insorite. Acolo imi voi duce oamenii.

- … sunteti bine?
- Da, Jhon! i-am raspuns, batandu-l pe umar. Hai sa invingem furtuna asta!

vineri, februarie 08, 2008

De ce nu scriu mai des?

Si eu ma intreb asta. La un moment dat mi-am propus sa scriu cate ceva in fiecare zi. A picat. De ce? Uneori din cauza asa-zisei lipse de inspiratie, alteori din prea multa inspiratie (dadeau navala ideile peste mine, incat nu le puteam stalivii :P).

Acum, nu-mi vine sa scriu decat despre mine. Asa ca nu o fac. Nu vreau sa-mi transform blogul intr-un jurnal, dar adevarul e ca de multe ori imi vine sa impartasesc cu voi ce simt.

Ce simt acum? Simt ca viata mea s-a mai imbogatit un pic odata cu blogul asta. Simt ca mi-am facut prieteni noi si asta nu poate decat sa ma bucure. :)

Trebuie sa va marturisesc ca, la un moment dat, pe la inceputuri, vroiam sa-mi sterg blogul... Ce bine ca nu am facut-o!

joi, februarie 07, 2008

Sunt fata! :P

He, he! Ma amuza tare mult faptul ca toata lumea crede ca sunt baiat. :)) De aceea am sa fac urmatoarea precizare pentru cei care inca mai cred asta (desi puteati sa vizualizati profilul meu complet). Nopol este un alint dat de prietena mea Druskin (da, si ea tot fata e! :P).

Ramura, sa-i zic asa este: Adriana - Adrianopol - Nopol.

Sper ca v-ati lamurit acum! :))

P.S.: Serios, chiar credeati ca un baiat pune poze cu fluturi pe propriul site? :))

luni, februarie 04, 2008

Cat sunt de rea

Mi-am facut si eu testul propus de Richie si mi-a iesit asta... 16 %... Of. Si eu care credeam ca sunt un dracusor de neoprit...

You Are 16% Evil


You are good. So good, that you make evil people squirm.
Just remember, you may need to turn to the dark side to get what you want!

luni, ianuarie 28, 2008

De la Soldatzica

"Daca as avea Seninatatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, Curajul de a schimba lucrurile care-mi stau in putinta si Intelepciunea de a stii care este diferenta..."

Confidential: Shhh... Varianta exacta o gasiti pe blogul bunului prieten Richie. Si asta nu e tot. Are niste posturi traznet! Am verificat eu! ;)

sâmbătă, ianuarie 12, 2008

marți, ianuarie 08, 2008

Inceput de 2008

Frumos inceput as putea spune. Revelion petrecut altaturi de persoane dragi, cu artificii, sampanie si multa veselie.

Zilele care au urmat ? Minunate ! La fel si cazatura pe gheata si mica luxatie. A fost chiar amuzant, desi prietenii mei nu intelegeau cum pot sa rad in timp ce ma adun de pe jos. :))
Simplu, pentru ca nu poti fi serios cand il vezi pe unul cum se intinde pe asfalt in toata splendoarea lui. Ma dor toate cele, ce-i drept, dar asta nu m-a impiedicat sa fiu vesela in continuare.

Iata o schimbare : eternul capricorn pesimist si realist poate sa rada, sa se simta bine si sa-i faca si pe cei din jur sa se simta bine! Si asa vreau sa raman tot anul. Cu zambetul pe buze ! Ceea ce va doresc si voua. ;)

Despre planurile pentru noul an pot sa spun ca sunt multe, frumoase si motivante. Am atatea de facut ! Si le voi face cu placere. Insa marele proiect sunt eu. Si am sa incep prin a ma asculta mult mai des si cu mai multa atentie, prin a ma privi, prin a face ce simt, ce-mi doresc, prin a obtine ce vreau. Am mai invatat ceva in ultimele zile. Ca nu e suficient sa stii ce vrei, trebuie sa si faci ceva pentru a obtine lucrul ala.

Dar despre intelepciune, experienta, trairi si sentimente contrare, decizii si alte lucruri care fac parte din evolutia noastra vom vorbi pe parcursul lui 2008.

Sa aveti un an foarte bun !