Sunt trista...

Sunt tare trista. :((

Nu vreau sa-mi transform blogul intr-un jurnal, insa azi chiar am chef sa scriu despre mine si despre starea asta care vad ca nu mai vrea sa plece. E ca o ruda care vine in vizita si uita ca mai are treaba si pe la ea pe acasa...

Exista un proverb: vizitele scurte sunt placute. De ce nu se aplica treaba asta si la tristete? :(

E a treia saptamana, pentru numele lui Dumnezeu, in care incerc sa vad o raza de soare...

Azi m-am suparat ca am avut nevoie de un prieten alaturi si in loc de sprijin, prietena mea a inceput sa vorbeasca despre cat de tare a enervat-o nu-stiu-cine si nu-stiu-care nu stie ce sa faca sa cucereasca pe o nu-stiu-cine... Si, colac peste pupaza, iubitul mi-a tras o replica de am ramas masca: "da' nu te'am intrebat ce faci...". Doar ii spusesem ca iar am racit... :(

Sa fi fost o gluma pe care nu am gustat-o? Nu stiu. Ideea e ca a venit intr-un moment total nepotrivit...

Sunt trista. Stiu ca tot in mine voi gasi forta sa-mi vindec ranile si sa merg mai departe, insa, mi-ar fi placut sa aud o vorba buna azi...

Toamna - Riner Maria Rilke

Cad frunzele şi cad ca de departe, parcă
s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate;
cu gesturi de negare cad mereu.

Şi cade-n nopţi adânci pământul greu
de lângă stele în singurătate.

Noi toţi cădem. Mâna de acolo cade.
Şi altele, şi toate, rând pe rând.

Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta nesfârşit de blând.

Nu stiu...

Nu stiu ce sa mai cred… Nu stiu ce sa mai fac… Nu stiu daca e bine sa arat ca sunt acolo sau e mai bine sa tac. Nu vreau ca actiunile mele sa fie interpretate ca fiind ceea ce nu sunt, in sensul ca nu vreau sa agasez, dar nici sa par idiferenta.

Ma doare si ma macina tacerea asta. Si nu stiu incotro sa merg. Ce pot face?

Acum doar stau si astept un semn. Eu sunt aici, lucru care se stie. Insa nu vreau sa intru cu bocancii in viata nimanui.

Un singur lucru e cert. Cand tacerea se va rupe, eu voi fi aici sa ascult…

Podul Mirabeau – Guillaume Apollinaire

Sub podul Mirabeau, Sena unduie lin
Ca dragostea noastra
Sa-mi amintesc ca orice-alin
Venea tarziu, doar dupa chin

Bate ora-n alt taram
Zile, nopti, trec, eu raman

Stam mana-n mana, ochi in ochi
cu-ardoare
Privindu-ne pe cand
In unda, sub arcada acestor maini rasare
Un cer cu vesnice priviri tremuratoare

Bate ora-n alt taram
Zile, nopti trec, eu raman

Iubirea trece-asemeni undei blande
Iubirea se duce
Si viata lenta ne patrunde
Speranta striga cu priviri flamande

Bate ora-n alt taram
Zile, nopti trec, eu raman

Curg zilele spre un alt destin
Nici timpul nu se-ntoarna-acum
Iubirile nu mai revin
Sub podul Mirabeau, Sena unduie lin

Bate ora-n alt taram
Zile, nopti trec, eu raman

Pentru tine

Nu spune “vreau”, caci el este o afirmatie a faptului ca nu ai. Cand nu ai ceva, nu poti oferi acel ceva. Iar celalalt vede si nu e dispus sa ofere daca nu va primi inapoi.

Cand oferi ceva, fa-o din toata inima si nu pretinde sa primesti inapoi. Lasa-i celuilalt libertatea de a decide daca-ti ofera si el la randul lui sau nu. Rasplata ta sa fie darul tau. Iar darul tau sa fie de calitate.

Nu spune “timpul e impotriva mea” caci timpul nu exista cand e vorba de suflet. Intoarce-te spre tine si traieste fiecare clipa intens.

Bucura-te de tot ce-ti ofera viata, arata ca apreciezi si vezi valoarea in fiecare lucru. Bucura-te de razele soarelui, de cantecul pasarilor, de fosnetul copacilor. Bucura-te de dragostea celor din jur si mai ales ofera la randul tau macar un zambet. E mai mult decat oricine s-ar astepta vreodata.

Nu-ti impune vointa. Lasa-i pe ceilati sa-si caute singuri propriul adevar si sa decida in legatura cu viata lor.

Nu face pe nimeni sa depinda de tine. Ofera libertate, caci libertatea este cel mai mare dar pe care-l poti face, pe cand dependenta e cel mai mare rau pe care-l poti face cuiva.

Cand intri intr-o relatie, fa-o pentru ceea ce vrei sa oferi in cadrul acelei relatii, nu pentru ceea ce vrei sa obtii din ea.

Cand petreci timp cu o persoana, fa ca timpul acela sa fie “timp de calitate” si nu o “pierdere de vreme”, caci nu este in folosul niciunuia dintre voi.

Nu judeca pe nimeni, ca sa nu ajungi sa fi ceea ce ai judecat.

Amintire – Rainer Maria Rilke

Si iarasi astepti, astepti ce pare menit
viata sa ti-o mareasca la nesfarsit.
Astepti ce de alta tarie tine,
ce-i unic, puternic din cale-afara,
trezirea pietrelor,
adancimi intoarse spre tine.

In culoare srepusculara
pe etajere apun
volumele-n aur si brun…
La tari te gandesti, ce-ai strabatut
la chipul si la vesmantul
unor femei pe cari le-ai pierdut.

Si stii dintr-o data: aceasta a fost.
Si te ridici si-n fata vezi spaima,
figura si taina
unor ani care-au trecut.

Cantec de toamna - Paul Verlaine

Al toamnei lin
Prelung suspin,
Ca de vioara,
Raneste greu
Sufletul meu
Si ma-nfioara.

Pendule bat
Si-ndurerat
N-ascult nici una,
Caci in urechi
Simt zvonuri vechi
Si plang intruna.

Si singur sunt
In asprul vant
Care ma poarta,
De parc acu’
Asemeni cu
O frunza moarta.

LXXXIV – Despre Arrius

Arrius zicea “f-h-oloase” cand voia “foloase”-a spune;
Cand voia sa spuna “cursa”, “c-h-ursa” Arrius zicea,
Si credea atunci in sine ca vorbeste de minune
Cand zicea la “cursa” “c-h-ursa” cat de tare el putea.
Mama lui, cred eu, si unchiul, fostul sclav, la fel vorbise,
La fel bunul si bunica. Iata-l in sfarsit pornit
Tocmai-n Siria. Urechea lumii se mai odihnise,
Auzind aceste vorbe spuse lin si nesilit:
Nu se mai temea urechea de cuvintele aceste,
Cand deodata ni se-aduce o ingrozitoare veste:
De cand Arrius e-acolo, marea cea ionica
Nu ionica se cheama, ci marea “hionica”!

(Caius Valerius Catullus - Carmina)