Cat timp a trecut de la ultimul post… Nici mie nu-mi vine sa cred. Vorbeam zilele trecute cu un bun prieten despre lipsa mea de inspiratie. Mi-a zis: cand vei avea ceva de spus, sigur o vei face. Si asa e. M-am pricopsit cu o reputatie de genul: “Adriana vorbeste doar cand are ceva de zis, si cand o face, ar fi bine sa asculti, pentru ca, sigur e ceva important si care ti-ar putea folosi”. :))
Trecand peste imaginea de “mare intelept” si revenind la omul care sunt, va fac o marturisire. In ultima vreme a trebuit sa iau decizii destul de importante. Iar ceea ce ma framanta ziua si nu puteam sa-i dau de capat, imi aparea atat de clar noaptea. Da, de o buna bucata de vreme am insomnii. O fii de la stres, sau o fi varsta ;), cine stie? Ceea ce mi s-a parut interesant a fost faptul ca am gasit aplicabilitatea zicalei: “noaptea e un sfetnic bun”. Din cate stiu, zicala se refera la faptul ca noaptea subconstientul nostru lucreaza, gasind solutii la problemele ce ziua ne par a fi fara rezolvare. Dar pentru asta trebuie sa dormi. Ei bine, eu nu pot sa dorm. Asa ca, noaptea eu iau decizii. :D
Din sirul lung de decizii pe care le-am luat in ultima vreme, in noaptea asta o voi lua pe ultima. Asa ca va fac partasi la viata mea si totodata va voi vorbi despre mecanism, alegere, rezultat.
Atunci cand avem o dilema si trebuie sa luam o decizie care e importanta pentru noi si pentru drumul pe care il parcurgem, ne gasim intr-o stare generatoare de ganduri multiple si care, evident, sunt intr-o continua contradictie. De unde rezulta si starea de agitatie pe care o simtim. Ca sa nu mai vorbim ca o mare parte din energia noastra este concentrata pe rezolvarea problemei. Si cu cat suntem mai concentrati, cu atat mai mult timpul trece si cu asta simtim o dubla presiune: a problemei si a timpului.
Important e sa stii sa te opresti, sa gandesti pozitiv ca orice problema are o rezolvare. Stiu ca replica care urmeaza e: Cand? Eu am nevoie ACUM !!! Si ACUM vine. Numai ca vine in momentul de acum potrivit, si nu in momentul de acum pe care-l credem noi potrivit.
Asa ca situatia, oricare ar fi ea, iti impune sa iei o decizie. Decizie care va redirectiona cursul vietii tale, ca orice decizie de altfel, numai ca noi nu le gandim pe toate la aceeasi intensitate.
Trecand peste imaginea de “mare intelept” si revenind la omul care sunt, va fac o marturisire. In ultima vreme a trebuit sa iau decizii destul de importante. Iar ceea ce ma framanta ziua si nu puteam sa-i dau de capat, imi aparea atat de clar noaptea. Da, de o buna bucata de vreme am insomnii. O fii de la stres, sau o fi varsta ;), cine stie? Ceea ce mi s-a parut interesant a fost faptul ca am gasit aplicabilitatea zicalei: “noaptea e un sfetnic bun”. Din cate stiu, zicala se refera la faptul ca noaptea subconstientul nostru lucreaza, gasind solutii la problemele ce ziua ne par a fi fara rezolvare. Dar pentru asta trebuie sa dormi. Ei bine, eu nu pot sa dorm. Asa ca, noaptea eu iau decizii. :D
Din sirul lung de decizii pe care le-am luat in ultima vreme, in noaptea asta o voi lua pe ultima. Asa ca va fac partasi la viata mea si totodata va voi vorbi despre mecanism, alegere, rezultat.
Atunci cand avem o dilema si trebuie sa luam o decizie care e importanta pentru noi si pentru drumul pe care il parcurgem, ne gasim intr-o stare generatoare de ganduri multiple si care, evident, sunt intr-o continua contradictie. De unde rezulta si starea de agitatie pe care o simtim. Ca sa nu mai vorbim ca o mare parte din energia noastra este concentrata pe rezolvarea problemei. Si cu cat suntem mai concentrati, cu atat mai mult timpul trece si cu asta simtim o dubla presiune: a problemei si a timpului.
Important e sa stii sa te opresti, sa gandesti pozitiv ca orice problema are o rezolvare. Stiu ca replica care urmeaza e: Cand? Eu am nevoie ACUM !!! Si ACUM vine. Numai ca vine in momentul de acum potrivit, si nu in momentul de acum pe care-l credem noi potrivit.
Asa ca situatia, oricare ar fi ea, iti impune sa iei o decizie. Decizie care va redirectiona cursul vietii tale, ca orice decizie de altfel, numai ca noi nu le gandim pe toate la aceeasi intensitate.
Constati ca nu te mai identifici cu situatia data. Ceea ce odata parea frumos, un vis chiar, s-a transformat in acceptare, pentru ca, in final, adica ACUM, sa se transforme intr-o situatie care nu-ti mai aduce nimic, care te tine legat si careia nu-i mai apartii.
Incerci sa gasesti o solutie, sa readuci starea de frumos de la inceput, incantarea. Dar orice actiune fortata ramane fara rezultat. Viata are propriul ei curs. Ea curge natural, evenimentele la fel. Noi ne transformam incet, intr-un mod natural. Fara nici o fortare. Astfel ca fiecare actiune intreprinsa de noi spre a “repara” o situatie ce tine de viata si convietuire, din pacate este esuata. Sa ne gandim. Daca viata se transforma, daca natura se transforma, daca chiar si o piatra se transforma, situatiile de ce nu s-ar transforma si ele?
Asa ca, singurul lucru sanatos, de bun simt si chiar practic ar fi sa iesi din situaitia careia nu-i mai apartii. O decizie foarte grea pentru majoritatea dintre noi. De ce? Poate pentru ca inca visam si refuzam sa vedem realitatea. Dar ea, mai devreme sau mai tarziu ne va face “naivi si visatori” in fata.
E greu sa renunti. Asa e. Dar e nebunie sa ramai.
Asa ca pleci. Dar sub ce modalitate? Ramane la latitudinea fiecaruia, dar in nici un caz cu usi trantite in fata pentru totdeauna. Vorbind despre relatii acum, desi despre altfel de decizii vroiam sa vorbesc, am cunostinte, prieteni care atunci cand incheie o relatie amoroasa, inchid toate usile, raman cu amintirile si durerea lor si sterg cu buretele pe cel care a fost “iubitul/iubita”, ca si cand realtia nu ar fi implicat doua persoane, ci una: pe ei. Si ce fac? Nici macar nu se mai saluta cu fostul. E asa… un fel de indirjire. Cu ce scop? Nu stiu. Sa fie oare la mijloc o problema ce tine de impacarea lor cu sine si de relationarea cu ceilalti? Nu vreau sa jignesc pe cineva, pur si simplu ma intreb. Cum poti sa stergi o persoana din viata ta si sa treci pe langa ea pe strada ca pe langa un strain, chiar daca v-ati despartit omeneste, in conditii amiabile? Totusi, suntem fiinte sociale in primul rand.
Decizia despre care vroiam eu sa va vorbesc nu tine de o relatie afectiva, ci de cariera, dar daca tot suntem la capitolul asta, recunosc ca nu am putut sa ma abtin sa imi pun niste intrebari. Asa ca, in viata profesionala, atunci cand situatia nu-ti mai apartine, pleci. Mult mai usor :)). Dar ce faci cand inca iti place acolo unde esti, si nu te poti desprinde. Metoda pe care am auzit-o chiar azi a fost: cantareste si vezi plusuri si minusuri. In capul meu se duce o lupta continua intre plusuri si minusuri si stiti ce-i interesant? PROPORTIA E DE 50-50!!!
Si mi-am dat seama de o treaba. Alegerea asta nu se face intre modalitati de colaborare, ci este o alegere ce pune in balanta libertatea, demnitatea si chiar curajul meu. Ce am de gand? Sa ma inchid singura intr-o cusca si sa pierd cheia sau sa fiu libera? Ma simt ca un pui de vultur. Ori invat sa zbor si sa vanez ca sa mananc, ori raman in cuib si mor de foame. Unii ar spune ca perspectiva e dura. Nu, e doar naturala.
Si uite asa mi-am luat decizia mult cautata. O decizie care mie imi va schimba viata. O situatie care m-a facut sa vad ca in spatele banalelor decizii pe care le luam si a elementelor pe care le punem in balanta, exista ceva mult mai important: noi, integritatea noastra, libertatea noastra, curajul si claritatea de a vedea situatia in ansamblul ei.
Referitor la plecarea de care vorbeam mai sus, indiferent de tipul relatiei in care sunteti, personala sau profesionala, va dau un singur sfat: odata ce ati decis sa plecati, NU VA MAI INTOARCETI. Pentru ca timpul nu poate fi dat inapoi si pur si simplu veti relua situatia din momentul la care ati lasat-o si ea va continua sa fie la fel, cu mici variatiuni, in bine sau in rau. Dar nimic mai mult. Doar o doza mai mare de suferinta care va va consuma, ca sa nu mai adaugam sentimentul frustrant de a va afla incatusati si de a nu putea scapa.
Celor care imi vor spune ca le e teama sa nu regrete ceva, le zic urmatorul lucru: ganditi-va cat vreti voi inainte de a lua o decizie, dar dupa ce ati luat-o, aia sa fie, caci o hotarare care va priveste personal trebuie luata cu mare responsabilitate. Si atunci cand ati decis ceva, inseamna ca ati luat in considerare toate elementele si decizia voastra este solida. In cazul asta, nu exista regret. Exista doar decizia cea mai buna la momentul acela.
Va multumesc, dragilor, pentru rabdarea de care dati dovada de fiecare data cand ma cititi si mai ales pentru prietenia voastra virtuala! Decizii intelepte va doresc!
