vineri, februarie 29, 2008

Pleaca Soldatzica...


Azi e ultima zi petrecuta alaturi de Soldatzica. Pleaca. Ce-i drept la mai bine. E singurul lucru care-mi mai indulceste tristetea. Cu toate astea, nu pot sa nu ma gandesc la golul pe care o sa-l simtim cu totii.


Mi-e groaza de ziua de luni. De perioada care va urma...


Dimineata, in instanta, telefonul meu suna scotandu-ma din sala de sedinta. Aproape in fiecare zi se auzea la celalalt capat vocea Danei: "Hello, Adita! Cum ne simtim azi? Bine? Suntem in forma, da? Bravo! Auzi, poti sa-mi iei si mie o pronuntare de la TB6?"


O sa-mi lipseasca asta. O sa-mi lipseasca glumele ei. Multimea lor. Buna ei dispozitie. Optimismul ei, caracteristic unui Varsator veritabil.


O sa-mi lipseasca ea.


E adevarat ca nu pleaca de pe planeta, si chiar de ar fi asa, nu pleaca din Univers. :)) O sa ne vedem, o sa iesim, o sa vorbim, insa ma tot gandesc la biroul ala gol care ma va intampina luni. Cine o sa-mi mai devasteze biroul pradandu-ma de pixuri? Cine o sa mai intre ca o furtuna in birou strigand :"Se munceste aici?" :))


Asa se intampla cand ai colegi minunati. Mai ales cand colegii astia se transforma in prieteni adevarati.


Te pup, Solda!

miercuri, februarie 27, 2008

Si eu am fost mica

Cum bine m-a obisnuit prietenul Richie, am de rezolvat o leapsa. Asta e... Ordinele se executa, nu se discuta, mai ales cand vin de departe. :))


Eu, cand eram mica... Cam greu task-ul, avand in vedere ca pozele cu mine le numeri pe degetele de la o mana... Si uite asa, ca sa satisfac curiozitati, am ajuns eu aseara acasa si am inceput sa caut de zor poze. Spre dezamagirea mea am gasit doar una. Nu e ea prea grozava, dar sper sa va faceti o idee despre ce copil blajin si dragalas eram. :))


Iata si poza:


P.S.: Pe undeva, printr-un sertar se mai ascunde una. De fapt, pe aia o cautam aseara. Asa ca, va raman datoare cu o a doua poza, imediat ce iese la iveala.

vineri, februarie 22, 2008

Despre prajiturici

Sa spunem ca fiecare dintre noi are cate o prajitura, de care fel vrea el, si ce-i place. Prajituricile astea pot fi impartite, evident.

La un moment dat, se intalnesc doua persoane. Unul are o amandina, altul o savarina (alegerea este intamplatoare). Ideea, dupa cum spuneam, e sa imparti. Fiecare ar vrea sa manance din prajitura celuilalt, insa tot tipul de prajitura pe care-l are, pentru ca ala ii place. Ce e de facut ?

Ar putea merge pe calea compromisului. Insa asta e solutia ? Cel care are amandina ar putea sa guste din savarina, dar daca cel care are savarina nu vrea sa guste din amandina? Stiu ca ar putea sa incerce amandina, s-ar putea sa-i placa chiar foarte mult, insa asta e alegerea lui. El asta vrea. Celalalt, astfel ar trebui sa manace doua prajituri, si cum stim, ce-i prea mult strica. Deci, fie i-ar fi rau, fie s-ar ineca. Deci varianta asta cade.

Ce fac ei atunci cu doua prajituri puse in comun, dar diferite? Mananca blatul. Dar baltul gol parca nu-i chiar asa de apetisant…

Oare solutia ar fi sa caute alte prajituri ? Sau sa fie mai flexibili si sa incerce cealalta prajitura, mai ales ca nimeni nu a zis ca trebuie s-o manace pe toata odata…

miercuri, februarie 20, 2008

Maturitate

Ma uit in jurul meu si vad oameni maturi. Se presupune ca si eu sunt unul dintre ei, avand in vedere varsta.

Nu ma simt asa. Cand eram mica, eram copilul matur. Acum am renuntat la aerul sobru (cat de cat), la statutul de intelept (tot cat de cat), la aerul de om responsabil (idem. ce sa fac ? incerc si eu !). M-am apucat de implinit vise. M-am apucat de viata.

Poate e o ultima zvacnire inainte de a-mi asuma cu toata fiinta uitarea… Sau poate am ales sa nu-i cad prada...

luni, februarie 11, 2008

Jurnal de bord

Am parasit portul intr-o marti. Soarele era sus pe cer. Marea isi intindea bratele primitoare catre noi. Eram optimisti cu totii. Aveam de facut una dintre cele mai frumoase calatorii din viata noastra. Imi aduc aminte chipurile tuturor, seninatatea, increderea, puterea lor. Eram pregatiti pentru orice ne astepta dincolo de apele micului nostru golf.

Ciudat sa-mi amintesc asta tocmai acum… Am in fata cea mai mare furtuna pe care am intalnit-o din ziua plecarii noastre. Ma aflu pe punte. Echipajul meu incearca sa mentina nava pe curs.

- Capitane…

Nu mi-e frica, echipajul meu are incredere in mine. Cu totii stiu ca-i voi duce la tarm. Mi-au aratat asta de multe ori. Curajul nu-mi lipseste. Nu exista furtuna pe care sa nu am curajul s-o infrunt.

Un gand incepe sa se formeze… Incearca sa aduca cu el fiorul fricii… Il indepartez repede. Nu am timp pentru asta! Imi ridic privirea spre cer. Ploaia imi brazdeaza chipul. Valurile imi lovesc cu brutalitate nava. Rezist. Nava mea rezista. Deschid ochii si-mi infrunt adversarul. Un val de incredere se ravarsa peste mine. Stiu ce am de facut. Nu am nevoie de nici o busola. Busola sunt eu. Trebuie sa am incredere in mine si-n instincete mele. Am o responsabilitate fata de oamenii mei. Nici o furtuna nu ne-a invins pana acum. Nici asta nu o va face! Stiu ca dincolo de incercarea asta ne asteapta cerul senin cu plaje insorite. Acolo imi voi duce oamenii.

- … sunteti bine?
- Da, Jhon! i-am raspuns, batandu-l pe umar. Hai sa invingem furtuna asta!

vineri, februarie 08, 2008

De ce nu scriu mai des?

Si eu ma intreb asta. La un moment dat mi-am propus sa scriu cate ceva in fiecare zi. A picat. De ce? Uneori din cauza asa-zisei lipse de inspiratie, alteori din prea multa inspiratie (dadeau navala ideile peste mine, incat nu le puteam stalivii :P).

Acum, nu-mi vine sa scriu decat despre mine. Asa ca nu o fac. Nu vreau sa-mi transform blogul intr-un jurnal, dar adevarul e ca de multe ori imi vine sa impartasesc cu voi ce simt.

Ce simt acum? Simt ca viata mea s-a mai imbogatit un pic odata cu blogul asta. Simt ca mi-am facut prieteni noi si asta nu poate decat sa ma bucure. :)

Trebuie sa va marturisesc ca, la un moment dat, pe la inceputuri, vroiam sa-mi sterg blogul... Ce bine ca nu am facut-o!

joi, februarie 07, 2008

Sunt fata! :P

He, he! Ma amuza tare mult faptul ca toata lumea crede ca sunt baiat. :)) De aceea am sa fac urmatoarea precizare pentru cei care inca mai cred asta (desi puteati sa vizualizati profilul meu complet). Nopol este un alint dat de prietena mea Druskin (da, si ea tot fata e! :P).

Ramura, sa-i zic asa este: Adriana - Adrianopol - Nopol.

Sper ca v-ati lamurit acum! :))

P.S.: Serios, chiar credeati ca un baiat pune poze cu fluturi pe propriul site? :))

luni, februarie 04, 2008

Cat sunt de rea

Mi-am facut si eu testul propus de Richie si mi-a iesit asta... 16 %... Of. Si eu care credeam ca sunt un dracusor de neoprit...

You Are 16% Evil


You are good. So good, that you make evil people squirm.
Just remember, you may need to turn to the dark side to get what you want!