Azi e ultima zi petrecuta alaturi de Soldatzica. Pleaca. Ce-i drept la mai bine. E singurul lucru care-mi mai indulceste tristetea. Cu toate astea, nu pot sa nu ma gandesc la golul pe care o sa-l simtim cu totii.
Mi-e groaza de ziua de luni. De perioada care va urma...
Dimineata, in instanta, telefonul meu suna scotandu-ma din sala de sedinta. Aproape in fiecare zi se auzea la celalalt capat vocea Danei: "Hello, Adita! Cum ne simtim azi? Bine? Suntem in forma, da? Bravo! Auzi, poti sa-mi iei si mie o pronuntare de la TB6?"
O sa-mi lipseasca asta. O sa-mi lipseasca glumele ei. Multimea lor. Buna ei dispozitie. Optimismul ei, caracteristic unui Varsator veritabil.
O sa-mi lipseasca ea.
E adevarat ca nu pleaca de pe planeta, si chiar de ar fi asa, nu pleaca din Univers. :)) O sa ne vedem, o sa iesim, o sa vorbim, insa ma tot gandesc la biroul ala gol care ma va intampina luni. Cine o sa-mi mai devasteze biroul pradandu-ma de pixuri? Cine o sa mai intre ca o furtuna in birou strigand :"Se munceste aici?" :))
Asa se intampla cand ai colegi minunati. Mai ales cand colegii astia se transforma in prieteni adevarati.
Te pup, Solda!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu