Am parasit portul intr-o marti. Soarele era sus pe cer. Marea isi intindea bratele primitoare catre noi. Eram optimisti cu totii. Aveam de facut una dintre cele mai frumoase calatorii din viata noastra. Imi aduc aminte chipurile tuturor, seninatatea, increderea, puterea lor. Eram pregatiti pentru orice ne astepta dincolo de apele micului nostru golf.
Ciudat sa-mi amintesc asta tocmai acum… Am in fata cea mai mare furtuna pe care am intalnit-o din ziua plecarii noastre. Ma aflu pe punte. Echipajul meu incearca sa mentina nava pe curs.
- Capitane…
Nu mi-e frica, echipajul meu are incredere in mine. Cu totii stiu ca-i voi duce la tarm. Mi-au aratat asta de multe ori. Curajul nu-mi lipseste. Nu exista furtuna pe care sa nu am curajul s-o infrunt.
Un gand incepe sa se formeze… Incearca sa aduca cu el fiorul fricii… Il indepartez repede. Nu am timp pentru asta! Imi ridic privirea spre cer. Ploaia imi brazdeaza chipul. Valurile imi lovesc cu brutalitate nava. Rezist. Nava mea rezista. Deschid ochii si-mi infrunt adversarul. Un val de incredere se ravarsa peste mine. Stiu ce am de facut. Nu am nevoie de nici o busola. Busola sunt eu. Trebuie sa am incredere in mine si-n instincete mele. Am o responsabilitate fata de oamenii mei. Nici o furtuna nu ne-a invins pana acum. Nici asta nu o va face! Stiu ca dincolo de incercarea asta ne asteapta cerul senin cu plaje insorite. Acolo imi voi duce oamenii.
- … sunteti bine?
- Da, Jhon! i-am raspuns, batandu-l pe umar. Hai sa invingem furtuna asta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Nicio furtuna de pe mare nu poate fi mai puternica decat una din suflet si daca esti indeajuns de puternica incat sa-i supravietuiesti celei din suflet, atunci nu vei avea probleme pe mare...
Ahoy...om peste bord. Adica eu...ma luati si p mine?
Te luam, te luam!... :))
Ai dreptate, Rozana. De cele mai multe ori furtunile din suflet se dovedesc a fi cele mai aprige.
Trimiteți un comentariu