Am avut zilele trecute o polemica cu o prietena care afirma ca e normal intr-o relatie, mai ales care dureaza de vreo 3-4 ani, sa existe momente de gelozie exasperanta care sa conduca la un atac vertiginos din partea unuia catre celalalt, manifestat prin apelurile numeroase pe telefonul mobil.
Conform opiniei prietenei mele, atunci cand simti ca-ti scapa relatia din maini, e normal sa devii gelos pe celalat, si, chiar daca stii unde se afla la un anumit moment, ai tot dreptul din lume, in virtutea sentimentului mentionat mai sus, sa-l suni pana la exasperare. Evident, nu facem nici o referire la continutul conversatiei. Cred ca ne putem imagina cu totii replicile de genul “dar unde esti? mai stai mult? cam lunga berea/cafeaua aia…”, etc.
Personal am o cu totul alta parere, de unde si polemica. Nu cred ca gelozia poate fi considerata o scuza, mai ales pentru un comportament, din punctul meu de vedere, deviant.
Indiferent de durata relatiei, nu ai nici un drept de nici o natura asupra celuilalt si asupra individualitatii lui. Pretextul geloziei este unul pe cat de josnic, pe atat de slab.
Sa recunoastem. Cu totii suntem la un moment dat gelosi pe partenerul nostru. Cu totii simtim acul ala in inima in anumite momente. Insa daca de fiecare data am face o scena, fondata pe impresii si presupuneri, unde am ajunge cu viata noastra? Am transforma-o intr-un camp de lupta.
Mai mult, daca stii clar unde se afla celalalt si ai fost de acord sa iasa fara tine, de ce mai insisti in telefoane absurde? De ce faci cel mai urat lucru posibil nelasandu-l sa se simta bine unde e? Mai ales ca-l faci sa se simta penibil raspunzand la atatea telefoane. Si cand nu mai face fata terorii psihice si decide sa nu mai raspunda sau sa inchida telefonul, tu la ce te gandesti? Ca te inseala! Deci, tot el e de vina pentru ca tu il terorizezi! De unde o noua criza de gelozie cand ajunge acasa…
Evident in tot acest timp, tu fierbi, ca na!, trebuie sa-ti gasesti o ocupatie…
Eu nu gasesc sensul unei asemenea manifestari. Sincer. Ce aveti de castigat de pe urma unei asemenea reactii? Cu ce se imbunatateste relatia voastra? Cu ce este celalalt de vina ca voi nu stiti sa va controlati sentimentele si vedeti probleme acolo unde nu sunt? Cu ce este celalat de vina ca voi aveti o problema cu voi insiva, cu increderea in voi, cu propria voastra capacitatea de a rationa?
Cand doi oameni incep o relatie, nu inseamna ca fiecare dintre ei capata drepturi asupra celuilalt, asupra individualitatii, integritatii si libertatii celuilalt! Nimeni nu are drepturi asupra nimanui!
O relatie trebuie sa se bazeze pe INCREDRE, RESPECT SI LIBERTATE. E o conditie sine qua non! Daca nu sunt prezente toate, atunci nu avem o relatie. Ele se interconditioneaza.
Ingradindu-i libertatea celuilalt, neacordandu-i incredre, lipsindu-l de respect, nu-l vei pastra langa tine. Din contra il vei indeparta. El va sta alaturi de tine sperand ca te vei schimba, insa la un moment dat nu va mai rezista. Tineti minte: nu exista lanturi suficient de puternice sa incatuseze libertatea unui om!
Asa ca pretuiti-l pe cel de langa voi. Acordati-i libertate, incredere si respect. Si el va va acorda la randul lui. Apropiati-l, nu-l indepartati. Iar daca la un moment dat va pleca, o va face pentru ca a ales s-o faca, nu pentru ca l-ati fortat s-o faca.
De ce sa ajungeti sa aveti amintiri neplacute in legatura cu relatia voastra si cand se va termina, sa ajungeti sa treceti pe strada unul pe langa altul ca doi straini? De ce sa nu ramaneti cu amintiri frumoase? E adevarat, e posibil sa pierdeti un iubit, dar veti castiga un prieten!
Iubiti-va, dar intr-un mod sanatos, care sa nu va raneasca pe niciunul dintre voi.
Conform opiniei prietenei mele, atunci cand simti ca-ti scapa relatia din maini, e normal sa devii gelos pe celalat, si, chiar daca stii unde se afla la un anumit moment, ai tot dreptul din lume, in virtutea sentimentului mentionat mai sus, sa-l suni pana la exasperare. Evident, nu facem nici o referire la continutul conversatiei. Cred ca ne putem imagina cu totii replicile de genul “dar unde esti? mai stai mult? cam lunga berea/cafeaua aia…”, etc.
Personal am o cu totul alta parere, de unde si polemica. Nu cred ca gelozia poate fi considerata o scuza, mai ales pentru un comportament, din punctul meu de vedere, deviant.
Indiferent de durata relatiei, nu ai nici un drept de nici o natura asupra celuilalt si asupra individualitatii lui. Pretextul geloziei este unul pe cat de josnic, pe atat de slab.
Sa recunoastem. Cu totii suntem la un moment dat gelosi pe partenerul nostru. Cu totii simtim acul ala in inima in anumite momente. Insa daca de fiecare data am face o scena, fondata pe impresii si presupuneri, unde am ajunge cu viata noastra? Am transforma-o intr-un camp de lupta.
Mai mult, daca stii clar unde se afla celalalt si ai fost de acord sa iasa fara tine, de ce mai insisti in telefoane absurde? De ce faci cel mai urat lucru posibil nelasandu-l sa se simta bine unde e? Mai ales ca-l faci sa se simta penibil raspunzand la atatea telefoane. Si cand nu mai face fata terorii psihice si decide sa nu mai raspunda sau sa inchida telefonul, tu la ce te gandesti? Ca te inseala! Deci, tot el e de vina pentru ca tu il terorizezi! De unde o noua criza de gelozie cand ajunge acasa…
Evident in tot acest timp, tu fierbi, ca na!, trebuie sa-ti gasesti o ocupatie…
Eu nu gasesc sensul unei asemenea manifestari. Sincer. Ce aveti de castigat de pe urma unei asemenea reactii? Cu ce se imbunatateste relatia voastra? Cu ce este celalalt de vina ca voi nu stiti sa va controlati sentimentele si vedeti probleme acolo unde nu sunt? Cu ce este celalat de vina ca voi aveti o problema cu voi insiva, cu increderea in voi, cu propria voastra capacitatea de a rationa?
Cand doi oameni incep o relatie, nu inseamna ca fiecare dintre ei capata drepturi asupra celuilalt, asupra individualitatii, integritatii si libertatii celuilalt! Nimeni nu are drepturi asupra nimanui!
O relatie trebuie sa se bazeze pe INCREDRE, RESPECT SI LIBERTATE. E o conditie sine qua non! Daca nu sunt prezente toate, atunci nu avem o relatie. Ele se interconditioneaza.
Ingradindu-i libertatea celuilalt, neacordandu-i incredre, lipsindu-l de respect, nu-l vei pastra langa tine. Din contra il vei indeparta. El va sta alaturi de tine sperand ca te vei schimba, insa la un moment dat nu va mai rezista. Tineti minte: nu exista lanturi suficient de puternice sa incatuseze libertatea unui om!
Asa ca pretuiti-l pe cel de langa voi. Acordati-i libertate, incredere si respect. Si el va va acorda la randul lui. Apropiati-l, nu-l indepartati. Iar daca la un moment dat va pleca, o va face pentru ca a ales s-o faca, nu pentru ca l-ati fortat s-o faca.
De ce sa ajungeti sa aveti amintiri neplacute in legatura cu relatia voastra si cand se va termina, sa ajungeti sa treceti pe strada unul pe langa altul ca doi straini? De ce sa nu ramaneti cu amintiri frumoase? E adevarat, e posibil sa pierdeti un iubit, dar veti castiga un prieten!
Iubiti-va, dar intr-un mod sanatos, care sa nu va raneasca pe niciunul dintre voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu