Nu stiu ce sa mai cred… Nu stiu ce sa mai fac… Nu stiu daca e bine sa arat ca sunt acolo sau e mai bine sa tac. Nu vreau ca actiunile mele sa fie interpretate ca fiind ceea ce nu sunt, in sensul ca nu vreau sa agasez, dar nici sa par idiferenta.
Ma doare si ma macina tacerea asta. Si nu stiu incotro sa merg. Ce pot face?
Acum doar stau si astept un semn. Eu sunt aici, lucru care se stie. Insa nu vreau sa intru cu bocancii in viata nimanui.
Un singur lucru e cert. Cand tacerea se va rupe, eu voi fi aici sa ascult…
Ma doare si ma macina tacerea asta. Si nu stiu incotro sa merg. Ce pot face?
Acum doar stau si astept un semn. Eu sunt aici, lucru care se stie. Insa nu vreau sa intru cu bocancii in viata nimanui.
Un singur lucru e cert. Cand tacerea se va rupe, eu voi fi aici sa ascult…
3 comentarii:
Incotro?
Incotro oare ma-ndrept?
In fata nu-i nimic.
In urma nu conteaza, nu am nici un regret.
Speranta imi sopteste sa merg tot inainte
Sa caut ce-mi lipseste,
Sa iau ce imi doresc
Dar cerul e pustiu.
De ce sa ma grabesc?
cand am citit ce-ai scris mi-am amintit de poezia asta pe care am scris-o acum 2 luni intr-un moment de frustrare.
"Nu stiu...... ma face sa mi aduc aminte de timiditatea din adolescenta,mi a provocat un zambet:)de nostalgie a gandurilor copilaresti...
O seara placuta:)
e ciudat cum in viatza gasesti atunci cand ai nevoie..oameni care gandesc la fel ca tine..si simt lucruri pe care credeai ca le simti doar tu..pacat ca nu gasesti si solutii la fel de repede..si timpul trece..si parca multe lucruri isi pierd din valoare..si pana la urma..iti dai seama ca..lucrurile cu adevarat importante..si care nu isi vor pierde niciodata valoarea ..sunt cele simple "gratis" - cum imi zicea iubi meu..imi e dor de el..il "botezasem" apus de soare..si acum cand vad un apus la el ma gandesc..doar pt ca lucrurile intre noi nu au mers nu inseamna ca ce am avut nu a fost adevarat ... sau ca ce am simtit atunci si-a pierdut din valoare..ci doar ca a trecut timpu..au existat certuri si nimik nu a mai fost la fel..am pus pretz intotdeauna pe lucrurile frumoase din viatza ..pe un apus, un rasarit, o floare, o pisica, un peisaj...dar cand l-am intalnit pe el mi-am dat seama ca nu sunt singura care "simte" la fel natura ..viatza in general.. mi-as dori - asa cum regasesc mereu fericirea intr-un apus de soare - sa ne regasim si noi 2 :)..inca il iubesc ..el zice ca nici lui nu i-a trecut dar ca pur si simplu nu mai vrea..nu mai poate..nu ar merge oricum..poate ca undeva candva va exista un lucru simplu si gratis sa ne apropie din nou..
Trimiteți un comentariu