Cand voia sa spuna “cursa”, “c-h-ursa” Arrius zicea,
Si credea atunci in sine ca vorbeste de minune
Cand zicea la “cursa” “c-h-ursa” cat de tare el putea.
Mama lui, cred eu, si unchiul, fostul sclav, la fel vorbise,
La fel bunul si bunica. Iata-l in sfarsit pornit
Tocmai-n Siria. Urechea lumii se mai odihnise,
Auzind aceste vorbe spuse lin si nesilit:
Nu se mai temea urechea de cuvintele aceste,
Cand deodata ni se-aduce o ingrozitoare veste:
De cand Arrius e-acolo, marea cea ionica
Nu ionica se cheama, ci marea “hionica”!
(Caius Valerius Catullus - Carmina)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu