Si iarasi astepti, astepti ce pare menit
viata sa ti-o mareasca la nesfarsit.
Astepti ce de alta tarie tine,
ce-i unic, puternic din cale-afara,
trezirea pietrelor,
adancimi intoarse spre tine.
In culoare srepusculara
pe etajere apun
volumele-n aur si brun…
La tari te gandesti, ce-ai strabatut
la chipul si la vesmantul
unor femei pe cari le-ai pierdut.
Si stii dintr-o data: aceasta a fost.
Si te ridici si-n fata vezi spaima,
figura si taina
unor ani care-au trecut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
AI citit "un veac de singuratate" de mult timp caut cartea asta:)
Da. Este una din cartile mele preferate. O recomand din toata inima.
intamplator sau nu, cele mai frumoase poezii straine pe care le-am citit vreodata apartin lui rilke. salut publicarea lor pe bloguri! ;)
Trimiteți un comentariu