Despre relatii...

… Exista o modalitate de a fi fericit intr-o relatie si aceasta este sa folosesti relatiile pentru scopul pentru care au fost destinate si nu pentru scopul pe care i le-ai atribuit tu.

Relatiile te solicita in mod constant, te cheama in mod constant sa creezi, sa exprimi si sa traiesti experienta unor aspecte din ce in ce mai grandioase despre tine insuti, a unor viziuni din ce in ce mai marete despre tine insuti, a unor versiuni si mai magnifice despre tine insuti. Nicaieri in alta parte decat intr-o relatie nu poti sa faci acest lucru mai imediat, mai cu impact si mai curat. De fapt, fara o relatie, nu poti sa o faci deloc. […]

Cand relatiile umane de dragoste esueaza (… adica ele nu produc ceea ce vreti voi sa produca), ele esueaza pentru ca s-a intrat in aceste relatii din motivatii gresite. […]

Majoritatea oamenilor intra intr-o relatie, gandindu-se mai degraba la ceea pot sa obtina din ea, decat la ceea ce aduc ei in ea.

Scopul unei realtii este de a decide ce parte din tine ai vrea “sa se arate”, nu ce parte din celalalt ai putea sa capturezi si sa pastrezi.

Exista un singur scop pentru o relatie - de fapt pentru toata viata: sa fii si sa decizi Cine Esti cu Adevarat.

Este foarte romantic sa spui ca tu erai “un nimic” pana cand nu a aparut o anumita persoana, dar aceasta nu este adevarat. Ba, chiar mai rau, arunca asupra acelei persoane o povara incredibila de a fi ceea ce el sau ea nu este cu adevarat.

Nevrand “sa te dezamageasca”, ei incearca din rasputeri sa fie si sa faca niste lucruri, pana cand nu mai pot.

Nu mai pot sa se incadreze in imaginea pe care tu ai construit-o despre ei, nu mai pot sa ramana in rolurile pe care tu le-ai dat sa le joace si, astfel, creste resentimentul si urmeaza mania.

In cele din urma, pentru a se salva pe ei insisi (cat si relatia), aceste persoane incep sa-si ceara inapoi adevarata lor fata, actionand tot mai mult in concordanta cu Cine Sunt Ei cu Adevarat. Din acest moment, tu spui ca ei “s-au schimbat”. E foarte romantic sa spui ca, din clipa in care a intrat cineva special in viata ta, te simti desavarsit.

Totusi, scopul unei relatii nu este de a avea o alta persoana care sa te desavarseasca, ci de a avea pe cineva cu care sa impartasesti desavarsirea ta.

In asta consta paradoxul realtiilor umane, tu nu ai nevoie de o anumita persoana pentru ca tu traiesti pe deplin experienta lui Cine Esti si…fara o alta persoana, tu esti un nimic.

Acestea sunt atat misterul cat si minunea – atat frustrarea, cat si bucuria experientei umane. E nevoie de o intelegere profunda si de o vointa totala de a trai in interiorul acestui paradox intr-un mod care sa aiba sens. Observ ca putini oameni o fac.

De-a lungul anilor in care se formeaza o relatie, voi intrati in ea plini de nerabdare, de energie sexuala, cu o inima larg deschisa si cu un suflet plin de bucurie si de zel.

Undeva intre varsta de 40 pana la 60 de ani (iar pentru unii e mai degraba la inceputul acestei perioade), ati abandonat toate visele voastre marete, ati pus de o parte sperantele cele mai inalte si v-ati multumit cu mai putin sau cu aproape nimic.

Problema este atat de simpla, atat de elementara si totusi atat de tragic de prost inteleasa: cele mai mari vise ale voastre, cele mai inalte idealuri, cele mai dragi sperante sunt legate de persoana iubita, mai degraba de Sinele nostru iubit. Testul relatiei voastre este legat de cat de bine s-a incadrat celalalt in idealul vostru si cat de mult v-ati ridicat voi la idealul lui sau al ei. Totusi, singurul test adevarat este cat de bine v-ati ridicat voi la idealul vostru.

Relatiile sunt sacre, pentru ca ele ofera cea mai mare ocazie a vietii – de fapt singura ei ocazie - de a crea si de a produce experienta celei mai inalte conceptualizari a Sinelul vostru. Relatiile esueaza cand le vedeti ca pe cea mai inalta ocazie a vietii de a crea si a produce experienta celei mai inalte conceptualizari a celuilalt.

Lasati-o pe cealalta persoana din interiorul relatiei sa-si faca griji legate de Sine – ce face, ce este si ce are Sinele; ce vrea, cere si da Sinele; ce cauta, creeaza si trieste ca experienta Sinele – si intreaga relatie va servi in mod magnific atat scopului ei, cat si participantilor la ea!

Sa lasam fiecare persoana din interiorul relatiei sa-si faca griji, nu in legatura cu celalalt ci numai, numai in legatura cu propriul Sine.

Aceasta poate fi o invatatura ciudata, deoarece vi s-a spus ca, intr-o relatie de cea mai inalta calitate, iti faci griji numai pentru celalalt. Adevarul este ca o relatie esueaza din cauza concentrarii noastre asupra celuilalt – a obsesiei noastre pentru celalalt.

Cum este celalalt? Ce face celalalt? Ce are celalalt? Ce spune celalalt? Ce vrea? Ce cere? Ce gandeste? Ce spera? Ce planuieste?

Nu conteaza ce este, ce face, are, spune, vrea, cere celalalt. Nu conteaza ce gandeste, spera, planuieste celalalt. Singurul lucru care conteaza este ceea ce Esti tu fata de toate aceste lucruri. Cea mai iubitoare persoana e cea care se centreaza in jurul propriului Sine. […]

Daca nu poti sa-ti iubesti propriul Sine, nu poti sa-l iubesti pe celalalt. Multi oameni fac greseala de a cauta dragostea de Sine prin dragostea pentru celalalt. Desigur ei nu-si dau seama ca fac acest lucru. Nu este un efort constient. Se intampla doar in mintea lor, in profunzimea mintii lor. In ceea ce voi numiti subconstient. Ei gandesc: “daca eu ii voi iubi pe ceilalti, si ei ma vor iubi. Atunci eu voi fi demn de a fi iubit si ma pot iubi”.

Reversul e ca atat de multi oameni se urasc pe ei insisi deoarece simt ca nu exista nimeni care sa-i iubeasca. Aceasta este o boala – este atunci cand oamenii sunt “bolnavi din dragoste” – deoarece adevarul este ca alti oameni ii iubesc cu adevarat, dar acest lucru nu conteaza. Indiferent cat de multi oameni isi manifesta dragostea pentru ei, lor nu le este destul.

Mai intai, ei nu te cred. Cred ca incerci sa-i manipulezi – incerci sa obtii ceva de la ei. (Cum ai putea sa-i iubesti pentru ce sunt ei cu adevarat? Nu, trebuie sa fie o greseala. Precis ca vrei ceva! Dar oare ce vrei?)

Ei stau si incearca sa-si dea seama cum ar fi posibil ca cineva sa-i iubeasca cu adevarat. Asa ca nu te cred si pornesc o campanie ca sa te faca sa o dovedesti. Trebuie sa dovedesti ca iubesti. Pentru a face aceasta, e posibil ca ei sa-ti ceara sa incepi sa-ti schimbi comportamentul.

In al doilea rand, daca ei ajung in cele din urma intr-un loc unde pot sa creada ca tu iubesti, incep imediat sa-si faca griji in legatura cu cat timp vor fi in stare sa-ti pastreze dragostea. Asa ca, pentru a nu pierde dragostea ta, ei incep sa schimbe comportamentul lor.

Astfel, doi oameni, literalmente se pierd pe ei insisi intr-o relatie. Intra in aceasta relatie, sperand sa se gaseasca pe ei insisi si se pierd.

Pierderea Sinelui intr-o relatie este cea care provoaca mare parte din amaraciune intr-un cuplu.

Doi oameni se unesc intr-un parteneriat sperand ca intregul va fi mai mare decat suma partilor si descopera ca este mai mic. Ei se simt mai putin decat erau cand erau singuri.

Mai putin capabili, mai putin indemanatici, totul e mai putin incitant, mai putin atragator, mai putin vesel, mai putin multumitor.

Deoarece ei sunt realmente “mai putin”, au renuntat la mare parte din ceea ce sunt pentru a fi – si a ramane – in relatie.

Nu s-a dorit niciodata ca relatiile sa fie intelese in acest mod. Si, totusi, in felul acesta sunt ele traite ca experienta de catre mai multi oameni decat ne-am putea inchipui vreodata.

Deoarece oamenii au pierdut legatura (daca au avut-o vreodata) cu scopul relatiilor…

Neale Donald Walsch – “Conversatii cu Dumnezeu” (vol. I)