Ganduri...

Mimi (partea I)

2011-01-26T05:35:00.015+02:00

In acelasi timp, matusa mea il avea pe Mimi.

Mimi si Coco s-au cunoscut. Desi au petrecut putin timp impreuna (vreo 2-3 zile), pot spune ca a fost dragoste la prima vedere. De multe ori m-am gandit ce cuplu frumos ar fi facut daca Coco nu zbura... Aveau amandoi acelasi spirit. Erau blanzi, jucausi, iubitori si plini de viata!

De ce "Mimi" o sa va intrebati. Ei bine, cum era al doilea perus pe care matusa mea il avea in toata viata ei, nu prea stia sa deosebeasca fetitele de baietei, asa ca a cerut de la crescator o fetita. Si i-au zis Mimi. Ca nasucul (ceromul) se albastrea din ce in ce mai mult, asta e o alta poveste. Ideea e ca, pana si-au dat seama, Mimi deja se obisnuise cu numele lui.

Imi aduc aminte ca in acea perioada in casa matusii mele venise barza si le adusese in dar un baietel. Cum era si normal, bebe se bucura acum de tot timpul, atentia si afectunea familiei. Iar Mimi, desi era la fel de bine ingrijit, s-a trezit ca nu mai e "dragalit" ca inainte.

Intr-o zi le-am facut o vizita, evident sa-l vad pe bebe. In schimb, Mimi a fost cel care mi-a atras atentia. Stiu ca matusa mea se ocupa de cel mic, iar Mimi a venit sa-i cante, insa cum nu l-a bagat nimeni in seama, s-a dus in colivia lui si n-a mai iesit de acolo.

Mi s-a rupt sufletul. Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca fiinta asta micutza cersea dragoste si o facea in cel mai pur si inocent mod. Sunt animale care devin geloase, chiar usor agresive, atunci cand apare o alta fiinta in casa lor si nu li se mai acorda aceeasi atentie. Mimi, din contra, oferea dragoste si cerea dragoste, iar cand nu a primit, s-a retras in casuta lui...

Decizia era luata! Mi-am luat inima in dinti si i-am spus matusii mele sa mi-l dea. A fost constienta ca nu se mai putea ocupa de el asa cum o facuse pana acum si stia ca incape pe maini bune.

Ei bine, peste cateva zile plecam de la ea cu o colivie in mana si cu un ghemotoc de pene verzi ce aveau sa devina o parte importanta din viata familiei noastre si a tuturor celor care l-au cunoscut.

Toata lumea se uita pe strada la mine si la colivia mea, iar eu eram cea mai mandra si mai fericita fiinta de pe pamant! Il aveam pe Mimi!

Povestea copiilor mei - Despre Coco (The First)

2009-05-06T18:50:00.010+03:00

Ce m-as face eu fara bunii mei prieteni? Multumesc mult ca trageti de mine sa mai scriu ceva.

Sincera sa fiu mi-a fost foarte greu in ultima vreme. Vroiam sa scriu un articol special pentru Mimi, insa gandurile nu se puteau materializa.

Mi-e dor de el. Mult de tot!...

Sigur va intrebati ce ma tot consum eu pentru un papagal. Ei bine, dragii mei, Mimi nu a fost un papagal oarecare. Si am sa va spun si de ce.

Totul a inceput cu Coco. 3 membrii ai familiei mele isi sarbatoreau zilele de nastere in septebrie: mama, varul si bunica. Asa ca, matusa mea s-a gandit sa faca un cadou comun: un perus albastru, fetita, si care s-a dovedit a fi un tantalache bland si jucaus.

Coco obisnuia sa se dea peste cap in colivie, sa-mi roada cerceii si sa se bage iarna in gulerul puloverului meu. Imi statea pe umeri, mergea cu mine peste tot prin casa, era foarte blanda. Ma distra foarte mult faptul ca ma lasa s-o pup. Era o scumpa si o draga.

Intr-o zi de vara, cand am scos-o in curte la aer, tavita coliviei a alunecat si Coco a mea si-a luat zborul. Am plans dupa ea 3 zile. 3 zile m-am uitat prin toti copacii si am cautat-o disperata. Orice glas de pasare mi se parea a fi al ei. Am lasat pana si colivia afara sperand ca o va vedea si se va intoarce. Dusa a fost...

Tot ce mi-a ramas de la ea au fost amintirile si cateva penute adunate din colivie dupa ce a zburat si pastrate pana in ziua de azi. Poate si speranta ca a gasit-o un iubitor de animale si a crescut-o asa cum se cuvine.

Tot de la ea mi-a ramas in suflet filmul "Paulie". Imi aduc aminte ca era la televizor reclama la film si-i ziceam: uite Coco, o sa ne uitam impreuna la Paulie. Inainte cu o saptamana de difuzarea filmului Coco a zburat. L-am vazut singura, in hohote de plans, amintindu-mi de ea si de faptul ca trebuia sa-l vedem impreuna.

Din pacate nu am nici o poza cu scumpa mea, dar nu am s-o uit niciodata.

In acelasi timp...

In memoriam

2009-04-04T12:16:00.003+03:00

Mimi ne-a parasit pe 1 aprilie, dupa mai bine de 8 ani de viata frumoasa, in care ne-a daruit multa dragoste si multe bucurii. O parte din sufletul meu a plecat odata cu el... Insa amintirea lui va trai vesnic in inima mea si in ale tuturor celor care l-au cunoscut si l-au iubit.

Back in business

2009-03-28T22:52:00.003+02:00

Am revenit, dragii mei. Nu am scris o perioada buna de timp. Sunt convinsa ca toata lumea s-a intrebat de ce. Nu as putea da un raspuns la aceasta intrebare. Pur si simplu nu am scris...

In tot acest timp, lucruri minunate s-au intamplat. L-am cunoscut pe omul pe care il vreau mereu alaturi, mi-am facut o multime de prieteni buni si am devenit mama a 6 copii. :)) Nu va nelinistiti. E vorba doar de o familie largita de perusi. Dar despre ei, in articolul urmator.

In tot acest rastimp am avut parte si de o dezamagire. Blogul unei bune prietene virtuale, Carmencita, nu mai exista. De ce? Nu stiu. Nici Nenea Dascalu nu stie... Tot ce-mi ramane este regretul. Recunosc ca-mi facea mare placere s-o vizitez pe Carmen. :(

Dar cum speranta moare ultima, poate Carmen o sa-si faca un nou blog si o sa ne dea de veste. Noi o asteptam cu mare drag, caci sunt convinsa ca are multi fani.

Acum va las. Pana la o noua postare, va doresc numai bine!

P.S.: Multumesc mult, Nenea Dascalu, ca nu ai uitat de mine!

Leapsa despre Carti si alte treburi

2008-11-13T15:30:00.005+02:00

Trebuie sa-i multumesc de doua ori Carmencitei. In primul rand pentru ca nu a uitat de mine si in al doilea rand pentru leapsa minunata. Imi plac cartile, iar prilejul de a-mi expune preferintele e mai mult decat binevenit. Asa ca, MULTUMESC DIN SUFLET !!!

Si acum sa trecem la treaba:

1. Ce carte nu ai imprumuta şi de ce?

“Un veac de singuratate” de Gabriel Garcia Marquez. E prea pretioasa pentru sufletul meu!

2. Ce carte nu ai recomanda si de ce?

“Zahir” de Paulo Cohelio. E un dezastru!!! Bani aruncati pe fereastra.

3. Ce carte nu ai cumpara si de ce?

Nu as cumpara nimic de Cohelio. Nu mai fac greseala asta a doua oara!

4. Ce carti nu ai citi niciodata si de ce?

Cele din increngatura “cum sa ai success, cum sa te imbraci, cum sa fii fericit”… Ca si Carmencita, de altfel. De ce? Pentru ca nu ai nevoie de vreo reteta sa fii fericit. Fiecare om isi traieste viata intr-un mod unic. Nu exista o matrice pentru asa ceva.

5. Ce carte nu ai scrie niciodata si de ce?

Despre economie. Ma depaseste total subiectul. : ))

6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tăi?

Basme de Petre Ispirescu.

7. Care a fost cartea copilariei tale?

Cartile, mai bine spus. : )) In principal Basmele de Ispirescu si Povestile fratilor Grimm.

8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?

Nu. Am fost in librarie, am vazut-o, am cumparat-o si am facut-o cadou cu promisiunea ca mi-o voi cumpara si eu.

9. Ce carte ti-a marcat felul de a fi?

Oh, sunt multe. Din fiecare am invatat cate ceva. "Ciuma" de Albert Camus – revolta impotriva ignorantei; "Un veac de singuratate" de Marquez – acceptarea misticului din viata noastra, curiozitatea, depasirea conditiei; "Muntele vrajit" de Thomas Mann – cunoastere; "Conversatii cu Dumnezeu" de Neale Donald Walsch – evolutie, etc…

10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua-o cu tine pe o insulă pustie?

"Conversatii cu Dumnezeu" de Neale Donald Walsch.

11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?

"In cautarea timpului pierdut" – Marcel Proust.

12. Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori?

"Electra" de Euripide. Eram indragostita de piesa asta de teatru. Si inca sunt, recunosc.

13. Numeste o carte plictisitoare.

Aparent ar fi "In cautarea timpului pierdut" – Marcel Proust, insa dupa ce o “decojesti” nu ti se mai pare.

14. Numeşte-ne o carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o.

"In cautarea timpului pierdut" – Marcel Proust. Am citit jumatate din primul volum si efectiv nu am reusit sa merg mai departe. Dar nu scapa ea asa usor. : ))

15. Povesteşte-ne cum cumperi o carte.

Cu mare bucurie in suflet! Nu stiu in ce masura le aleg eu pe ele, cat ma aleg ele pe mine. De regula, imi indrept atentia spre numele grele ale literaturii, insa sunt deschisa si la nou. Fiecare carte trebuie sa-mi zica ceva. Daca ma apropii de raft si o vad si-mi spune “ia-ma acasa”, o iau pur si simplu. Partea frumoasa e ca nu-mi pare nicioadata rau de alegerea facuta. O singura data am cumparat o carte fara sa-mi zica ceva, si a fost un dezastru (vezi intrebarea 2).

16. La ce renunţi ca să cumperi o carte?

La orice.

17. La ce nu renunţi ca să cumperi o carte?

Nu exista asa ceva. :D

18. Cărţile cărei edituri îţi plac cel mai mult?

Nu am preferinte. Cartea sa fie buna!

19. Cât timp a trecut de cand nu ţi-ai mai cumpărat o carte? Cum se numeşte acea ultimă carte cumpărată?

Cred ca vreo doua luni… (Rusine sa-mi fie!) Au fost mai multe carti, toate de J.R.R. Tolkien: Stapanul Inelelor, Silmarillion si Hobbitul.

20. Ce carte/cărţi ai împrumutat ultima dată?

Chiar “Un veac de singuratate” de Marquez. Cu greu…

21. Câţi ţărani au participat la răscoala din o mie nouă sute şapte?

Cati au putut. : ))

22. Care este scriitorul român preferat?

Eminescu.

23.Care este scriitorul străin preferat?

De ce oare cred ca stiti deja raspunsul … Gabriel Garcia Marquez!

24. Ecranizarea cărei cărţi ai dori să o vezi?

Nu cred ca as vrea… Filmul, de multe ori, nu transmite esenta cartii. Deci, nu sunt pentru ecranizari.

25. Numeşte o carte a cărei ecranizare ţi-a plăcut mai mult decât romanul în sine.

Nu exista. Dar exista o ecranizare care a fost pe acelasi picior de egalitate cu cartea: Trilogia Stapanului inelelor.

26. Numeşte o carte bună cu o ecranizare proastă.

“Mizarabilii” de Victor Hugo.

28. Numeşte un blogger pe care ai vrea să-l cunoşti.

Carmencita! Cu mare drag, chiar!

29. Ce cântăreţ/trupă ţi-ar plăcea să concerteze în România?

Green Day. ;))

30. Numeşte întrebarea care-ţi place cel mai mult — nu dintre acestea, ci, în general.

“Da’ de ce te enervezi?” ;))

Si acum…. sa va vad eu, dragii mei, pe unde scoateti camasa… Si ma refer la : Druskin, Richie si Anna. Si cine o mai dori. Leapsa asta chiar merita facuta!

Multumim frumos si lui Nenea Dascalu, care ne-a furnizat un material foarte bun! Te mai asteptam! Ideea e exceptionala!

I'm ugly

2008-09-26T11:50:00.001+03:00

Cum poate un om frumos sa se simta urat? Uite o provocare!

Nu e vorba de caracterul pe care-l are. Cred ca tine mai mult de cantitatea timpului petrecut in oglinda si de increderea pe care o are in sine si in calitatile sale fizice.

Poate ca totul a inceput intr-un ton de indiferenta. Sau poate a tinut de alegere. Afirmatia pe care a facut-o tot timpul nu a fost “Sunt frumos.”, ci “Sunt inteligent.” Poate e doar o chestiune de alegere a valorilor. Si e multumit cu aceasta scara a valorilor proprii.

Ce este el acum? Un depozitar de caracteristici frumoase. Pe care le tine pentru el si pentru cine le vede. Dar cati sunt cei care le vad?

Poate pierde cu scara asta de valori sau poate nu. Totusi, sunt oportunitati pe langa care poate trece.

Faptul ca s-a dezvoltat pe o anumita latura, l-a facut sa fie ca un copil vulnerabil, usor fragil, neincrezator.

Solutia, ar spune unii, ar fi sa se “upgradeze”. Lucru care se poate face foarte usor. Dar cum ramane cu transpunerea upgradarii asteia in interior?

Poate doar are nevoie sa se indragosteasca…

Brotacelul

2008-09-16T16:14:00.001+03:00

Lacul e in sarbatoare.
Nuferii-s impodobiti.
Toata brotacimea canta:
Oac-oac! Ura! A sosit!

Caci Broscoiul Saltaret
Cu-a lui soata, doamna Broasca,
Au primit un dar maret
De la buna Zana Barza.

L-a adus in cos de alge
Si in nufar invelit,
Somnoros, intors pe-o parte
Si cu nasul inrosit.

Era mic, firav si dulce.
Mama Broasca s-a topit
Cand dragutul prunc de brosca
Luat in brate, a-sforait.

Brotacimea-ncremeni,
Insa buna Zana Barza,
Lundandu-si zborul a rostit:
E un prunc deosebit!

Auzind urarea Zanei,
Lacu-ntreg s-a luminat.
Caci micutul brotacel
O sa-ajunga imparat.

Ganduri razlete

2008-09-05T15:57:00.002+03:00

Zi de zi traim unii in preajma altora, convietuim, socializam. Suntem chiar prieteni si pretindem ca-i cunoastem pe cei de langa noi. Cand unul dintre noi e la pamant, incercam sa-l ridicam folosind eterna replica “o sa fie bine”. Da, total de acord, o sa fie bine. Nu are cum sa nu fie. Insa, desi cunoastem cu totii asta, cand tu esti cel care e la pamant, nu prea vrei sa auzi asa ceva. Pentru ca asta o stii deja. Ce ai tu nevoie, e o mana care s-o tina pe a ta, un umar pe care sa poti plange, un suflet care sa te poata asculta fara ca tot ce-i spui sa fie considerat ridicol.

Nimic din ceea ce are legatura cu sufletul nu e ridicol. Realitatea in cazul asta nu are ce cauta in poveste. Cand vii la un prieten, vii cu sufletul, caci el are nevoie sa fie vindecat, nu vrei sa ti se arunce in nas ca realitatea e asa sau nu. Tu cunosti foarte bine cum e realitatea aia. Tu nu vii sa ti se dea o solutie la o problema, ci vii sa te vindeci. Atat.

Uite cum ajungem sa ne inchidem si mai mult in noi.

Si cand vezi ca nimeni nu-ti poate oferi toate astea, incerci sa te vindeci singur. Sa fii o mica pasare Pheonix. Si de aici apar alte discutii. Ti se reproseaza ca esti trist, ca te-ai inchis in tine, ca nu-i lasi pe altii sa te ajute. Nu mai esti fun, nu mai socilizezi cum o faceai, nu mai afisezi masca aia zambitoare de zi cu zi.

Oare e chiar atat de greu sa vezi ca un suflet de langa tine are nevoie de ajutor? Oare e chiar atat de greu sa-l asculti si sa-i oferi o vorba buna care sa nu tina de cum e realitatea asta si cat de varza e el? Oare e greu sa admitem ca nu-l putem ajuta si singurul lucru decent pe care l-am putea face e sa-l respectam si sa-l lasam sa se vindece singur? Oare suntem atat de orbi?...

Pink Floyd - Wish You Were Here

2008-08-08T19:55:00.000+03:00

Insomnie

2008-07-06T13:41:00.010+03:00

Cat timp a trecut de la ultimul post… Nici mie nu-mi vine sa cred. Vorbeam zilele trecute cu un bun prieten despre lipsa mea de inspiratie. Mi-a zis: cand vei avea ceva de spus, sigur o vei face. Si asa e. M-am pricopsit cu o reputatie de genul: “Adriana vorbeste doar cand are ceva de zis, si cand o face, ar fi bine sa asculti, pentru ca, sigur e ceva important si care ti-ar putea folosi”. :))

Trecand peste imaginea de “mare intelept” si revenind la omul care sunt, va fac o marturisire. In ultima vreme a trebuit sa iau decizii destul de importante. Iar ceea ce ma framanta ziua si nu puteam sa-i dau de capat, imi aparea atat de clar noaptea. Da, de o buna bucata de vreme am insomnii. O fii de la stres, sau o fi varsta ;), cine stie? Ceea ce mi s-a parut interesant a fost faptul ca am gasit aplicabilitatea zicalei: “noaptea e un sfetnic bun”. Din cate stiu, zicala se refera la faptul ca noaptea subconstientul nostru lucreaza, gasind solutii la problemele ce ziua ne par a fi fara rezolvare. Dar pentru asta trebuie sa dormi. Ei bine, eu nu pot sa dorm. Asa ca, noaptea eu iau decizii. :D

Din sirul lung de decizii pe care le-am luat in ultima vreme, in noaptea asta o voi lua pe ultima. Asa ca va fac partasi la viata mea si totodata va voi vorbi despre mecanism, alegere, rezultat.

Atunci cand avem o dilema si trebuie sa luam o decizie care e importanta pentru noi si pentru drumul pe care il parcurgem, ne gasim intr-o stare generatoare de ganduri multiple si care, evident, sunt intr-o continua contradictie. De unde rezulta si starea de agitatie pe care o simtim. Ca sa nu mai vorbim ca o mare parte din energia noastra este concentrata pe rezolvarea problemei. Si cu cat suntem mai concentrati, cu atat mai mult timpul trece si cu asta simtim o dubla presiune: a problemei si a timpului.

Important e sa stii sa te opresti, sa gandesti pozitiv ca orice problema are o rezolvare. Stiu ca replica care urmeaza e: Cand? Eu am nevoie ACUM !!! Si ACUM vine. Numai ca vine in momentul de acum potrivit, si nu in momentul de acum pe care-l credem noi potrivit.

Asa ca situatia, oricare ar fi ea, iti impune sa iei o decizie. Decizie care va redirectiona cursul vietii tale, ca orice decizie de altfel, numai ca noi nu le gandim pe toate la aceeasi intensitate.

Constati ca nu te mai identifici cu situatia data. Ceea ce odata parea frumos, un vis chiar, s-a transformat in acceptare, pentru ca, in final, adica ACUM, sa se transforme intr-o situatie care nu-ti mai aduce nimic, care te tine legat si careia nu-i mai apartii.

Incerci sa gasesti o solutie, sa readuci starea de frumos de la inceput, incantarea. Dar orice actiune fortata ramane fara rezultat. Viata are propriul ei curs. Ea curge natural, evenimentele la fel. Noi ne transformam incet, intr-un mod natural. Fara nici o fortare. Astfel ca fiecare actiune intreprinsa de noi spre a “repara” o situatie ce tine de viata si convietuire, din pacate este esuata. Sa ne gandim. Daca viata se transforma, daca natura se transforma, daca chiar si o piatra se transforma, situatiile de ce nu s-ar transforma si ele?

Asa ca, singurul lucru sanatos, de bun simt si chiar practic ar fi sa iesi din situaitia careia nu-i mai apartii. O decizie foarte grea pentru majoritatea dintre noi. De ce? Poate pentru ca inca visam si refuzam sa vedem realitatea. Dar ea, mai devreme sau mai tarziu ne va face “naivi si visatori” in fata.

E greu sa renunti. Asa e. Dar e nebunie sa ramai.

Asa ca pleci. Dar sub ce modalitate? Ramane la latitudinea fiecaruia, dar in nici un caz cu usi trantite in fata pentru totdeauna. Vorbind despre relatii acum, desi despre altfel de decizii vroiam sa vorbesc, am cunostinte, prieteni care atunci cand incheie o relatie amoroasa, inchid toate usile, raman cu amintirile si durerea lor si sterg cu buretele pe cel care a fost “iubitul/iubita”, ca si cand realtia nu ar fi implicat doua persoane, ci una: pe ei. Si ce fac? Nici macar nu se mai saluta cu fostul. E asa… un fel de indirjire. Cu ce scop? Nu stiu. Sa fie oare la mijloc o problema ce tine de impacarea lor cu sine si de relationarea cu ceilalti? Nu vreau sa jignesc pe cineva, pur si simplu ma intreb. Cum poti sa stergi o persoana din viata ta si sa treci pe langa ea pe strada ca pe langa un strain, chiar daca v-ati despartit omeneste, in conditii amiabile? Totusi, suntem fiinte sociale in primul rand.

Decizia despre care vroiam eu sa va vorbesc nu tine de o relatie afectiva, ci de cariera, dar daca tot suntem la capitolul asta, recunosc ca nu am putut sa ma abtin sa imi pun niste intrebari. Asa ca, in viata profesionala, atunci cand situatia nu-ti mai apartine, pleci. Mult mai usor :)). Dar ce faci cand inca iti place acolo unde esti, si nu te poti desprinde. Metoda pe care am auzit-o chiar azi a fost: cantareste si vezi plusuri si minusuri. In capul meu se duce o lupta continua intre plusuri si minusuri si stiti ce-i interesant? PROPORTIA E DE 50-50!!!

Si mi-am dat seama de o treaba. Alegerea asta nu se face intre modalitati de colaborare, ci este o alegere ce pune in balanta libertatea, demnitatea si chiar curajul meu. Ce am de gand? Sa ma inchid singura intr-o cusca si sa pierd cheia sau sa fiu libera? Ma simt ca un pui de vultur. Ori invat sa zbor si sa vanez ca sa mananc, ori raman in cuib si mor de foame. Unii ar spune ca perspectiva e dura. Nu, e doar naturala.

Si uite asa mi-am luat decizia mult cautata. O decizie care mie imi va schimba viata. O situatie care m-a facut sa vad ca in spatele banalelor decizii pe care le luam si a elementelor pe care le punem in balanta, exista ceva mult mai important: noi, integritatea noastra, libertatea noastra, curajul si claritatea de a vedea situatia in ansamblul ei.

Referitor la plecarea de care vorbeam mai sus, indiferent de tipul relatiei in care sunteti, personala sau profesionala, va dau un singur sfat: odata ce ati decis sa plecati, NU VA MAI INTOARCETI. Pentru ca timpul nu poate fi dat inapoi si pur si simplu veti relua situatia din momentul la care ati lasat-o si ea va continua sa fie la fel, cu mici variatiuni, in bine sau in rau. Dar nimic mai mult. Doar o doza mai mare de suferinta care va va consuma, ca sa nu mai adaugam sentimentul frustrant de a va afla incatusati si de a nu putea scapa.

Celor care imi vor spune ca le e teama sa nu regrete ceva, le zic urmatorul lucru: ganditi-va cat vreti voi inainte de a lua o decizie, dar dupa ce ati luat-o, aia sa fie, caci o hotarare care va priveste personal trebuie luata cu mare responsabilitate. Si atunci cand ati decis ceva, inseamna ca ati luat in considerare toate elementele si decizia voastra este solida. In cazul asta, nu exista regret. Exista doar decizia cea mai buna la momentul acela.

Va multumesc, dragilor, pentru rabdarea de care dati dovada de fiecare data cand ma cititi si mai ales pentru prietenia voastra virtuala! Decizii intelepte va doresc!

The 5th Sunshine

2008-05-19T22:42:00.002+03:00

The 5th mi-a adus nori din vata de zahar. M-a invaluit intr-o suava dulceata si mi-a alinat obrazul cu mangaierea vantului. Mi-a facut sufletul sa tresalte de bucurie, iar ploii calde de vara i-a adaugat un curcubeu din bezea. Din cerul albastru mi-a tesut vesmant, iar din praf de stele, diadema. In dreptul inimii mi-a agatat o parte din soare, o parte din ea, sa-mi fie mereu calauza...

Omul-iubire

2008-05-06T16:27:00.001+03:00

Prima zi de Paste mi-a scos in "cale" un om. "Cale", pentu ca in ziua aia mi-a venit mie sa vad ce lume si-a mai "construit" casute in blogosfera. De regula, as fi citit si as fi dat un banal "next" fara sa las nici o urma a trecerii mele. Si totsi, ceva mi-a atras atentia: descrierea sa. Acele cuvinte pe care le alegem sa comunice o parte din cine suntem. Ei bine, aceste cuvinte nu numai ca erau bine alese, ci chiar descriau "omul". Recunosc ca m-au intristat putin.

M-am apucat de citit. Si am tot citit. Toate articolele. Tot blogul...

Nu am sa va spun despre cine e vorba si nici nu am sa ofer un link, iar motivul este unul ce tine de bun simt. Sau poate este unul egoist, pentru ca nu vreau sa-l vedeti cu ochii vostrii inainte sa-l vedeti cu ochii mei. S-ar putea sa-l luati drept cine nu este. Sau sa-l lasati intr-o oala deja stabilita, cum ne sta "bine" noua oamenilor de a inventa categorii si a baga oameni in ele desi in total alte sertare decat cele carora le apartin.

Randurile de mai sus nu sunt pentru cei pe care ii cunosc si sunt de buna-credinta, ci pentru cei ca-si traiesc viata emanand prejudecati.

Revenind la Omul-iubire...

Omul-iubire traieste intr-o lume superficiala in marea ei parte si cu toate astea stie sa-si aleaga momentele care au substanta. Le vede, le apreciaza si le traieste din plin.

Nu prea are incredere in sine. Ce nu stie el este faptul ca forta sa interioara este acolo si este destul de evidenta. Si forta asta vine din taria de caracter.

Da. Omul-iubire are caracter. Stie ce vrea, lupta pentru ceea ce crede, respecta si iubeste.

Da, iubeste. D'aia ii si zice Omul-iubire. Pentru ca are atat de multa si o imparte cu toata lumea, chiar daca de multe ori, poate, nu a primit inapoi. Dar el continua sa iubeasca. Cu aceeasi gingasie si totodata cu aceeasi determinare. Emana iubire.

Mai mult, are capacitatea extraordinara de a savura viata. Pentru ca stie ce insemana ea. Stie ca fiecare clipa e pretioasa si minunata. Si asta l-a facut sa vada.

Omul-iubire vede. Vede natura, vede viata. Le respecta si le iubeste. Vede frumosul si devine frumos.

Asa este Omul-iubire...

Calatorii

2008-05-01T22:07:00.001+03:00

Ultimele zile m-au purtat in trecut, in doua locuri magnifice. Prima calatorie am facut-o in bazinul Mediteranei, in timpul Crizei de salinitate din Messina. Ce-a de-a doua m-a initiat in ritualuri mistrice adanc ingropate in timp, ale caror unic si vesnic pastrator ramane Urubamba. Acum strabat meleagurile Pamantului de Mijloc…

Intr-o zi am sa va povestesc despre aceste locuri…

Paste fericit!

2008-04-27T21:46:00.002+03:00

Sarbatoarea Invierii Domnului nostru Iisus Hristos sa va aduca bucurie in case si pace in suflete! Hristos a inviat!

Restante

2008-04-27T16:42:00.008+03:00

Principala mea sursa de lepse este stimatul domn Richie. Cum pe multe dintre ele le-am amanat, si ce amani te ajunge din urma :)), m-am decis sa scap odata de sarcina asta.

Astfel ca, in cele ce urmeaza veti fi martorii unui calup de raspunsuri. Vai de cei care se vor incumeta sa raspunda la ele, caci eu nu am inima sa nominalizez pe cineva:)).

1. Glasuri

Aici ar trebui sa nominalizez doua voci din muzica romaneasca pe care eu le consider foarte bune. Clasamentul meu ar fi urmatorul:

Best female voice: Luminita Anghel. Cand am auzit-o cantand „Je t’aime” la Cerbul de Aur am ramas muta de admiratie. Ce voce! Ce tehnica! Superb de-a dreptul!

Best male voice: Cristi Minculescu (IRIS). Cred ca aici nu e necesar nici un comentariu.

2. The Message

“Scrieti un mesaj pe care sa-l trimiteti intr-o sticla. Sunteti liberi sa va imaginati scrierea mesajului in orice imprejurari vreti (insula din Pacific, colonie pe Luna, multime carnavalesca in Piata San Marco, etc.), dar mesajul in sine nu poate depasi 10 cuvinte.“

Sa ne imaginam...

Eu... Un castel medieval in ruina, verdeata imbratisandu-i zidurile. O gradina salbatica. Dupa ea, padurea. Si raul.

M-am trezit dimineata cu un singur gand. La ai mei. A trecut ceva timp de cand am plecat. Nu mai puteam amana momentul. Am coborat din camera direct in biblioteca imensa. Azi am trecut nepasatoare pe langa fotoliul meu preferat, indreptandu-ma direct spre birou. Nu pot sa nu remarc cat de bine s-au conservat aceste lucruri. Parca au fost lasate special pentru mine. Ma asteptau.

In cateva minute terminasem ce aveam de facut. Ramanea sa si transmit. Calea pe care eu o alesesem era neobisnuita, dar era singura mea optiune.

Am parasit biblioteca traversand salonul spre gradini. O adiere de vant aduse cu ea o mireasma de iasomie. Atata liniste. Totul era imbinat perfect. Natura s-a jucat cu gradinile creind o salbaticie plina de eleganta.

Am ajuns la rau si, cu un sentiment de impacare, i-am dat drumul. Am vazut-o cum e purtata de apa raului spre necunoscut. Mi-am intors zambind privirea spre castel si atunci am stiut: voi da din nou viata locului asta.

In jos pe rau, o sticla statea prinsa in cranguri asteptand sa fie descoperita. Inauntrul ei era un pergament purtand un sigiliu din ceara. Mesajul lui era unul scurt:

Unde timpul zaboveste in cranguri de iasomie, acolo mi-e salasul.

3. Questions

a) Ziua cea mai frumoasa? - Fiecare zi.

b) Lucrul cel mai usor? - Sa visezi.

c) Cel mai mare obstacol? - Refuzul unora de a gandi.

d) Cea mai mare greseala? - Sa subestimezi.

e) Cauza rautatilor? - Invidia.

f) Cea mai mare infrangere? - Ignoranta.

g) Prima necesitate? - Hrana.

h) Eroare? - Se reia experimentul.

i) Cel mai mare defect? - Incapatanarea.

j) Persoana cea mai periculoasa? - Omul din spate.

k) Cel mai urat sentiment? - Ura.

l) Cel mai frumos cadou? - Iertarea.

m) Cel mai bun remediu? - Linistea.

n) Protectia efectiva? - Nu exista.

o) Cele mai necesare persoane? - Cele pe care le iubesti.

p) Sentimentul cel mai frumos? - Dragostea.

Ganduri despre o situatie apusa

2008-04-21T22:59:00.000+03:00

Greseala mea a fost una. Si a fost legata de faptul ca m-am asteptat la ceva, desi stiam clar ca nu trebuie sa te astepti niciodata la nimic din partea nimanui. Fiecare are libertatea lui si tu nu trebuie sa o incalci. Am evitat s-o incalc, dar in adancul sufletului meu am sperat. Am sperat, am avut chiar necutezanta de a crede ca pot face o schimbare. Ca pot sa fac sa se constientizeze niste adevaruri general valabile.

Oare am avut pretentii prea mari? Nu. Nu ma insel niciodata in privinta capacitatii unui om si mai mult, nu subestimez niciodata. Oare nu am stiut cum sa predau lectia? E posibil. Oare am vrut sa fortez? Si asta e posibil. Am avut oare indrazneala de a crede ca adevarul meu poate fi si adevarul altuia doar pentru ca eu cred in el? Da. Si m-am bazat pe generalitatea si logica lui.

Desi am vazut situatia in intregul ei, m-am incapatanat sa fortez intelegerea. Am avut pretentii, am ignorat niste factori. Iar unul foarte important a fost acela ca schimbarea vine intotdeauna din interior. Cand schimbi ceva in tine, se resfrange in realitatea ta fizica. Schimbarea trebuia dorita si constientizata…

Fiecare se dezvolta in functie de factorii si stimulii cu care vine in contact, in functie de felul “caramizilor” care l-au cladit. Nu neg evolutia. Ar fi o prostie, daca nu chiar o aberatie! Toata lumea e in miscare, in continua evolutie si transformare. Chiar si piatra din curte de pe vremea bunicului. Difera doar viteza cu care se misca. De aceea fiecare are propriul ritm in care se dezvolta.

Cred ca ma gresit in metoda. Am vrut sa predau unui elev care nu a vrut sa invete. Sau nu am stiut eu sa fac sa-i placa lectia. Acum, zice ca m-am schimbat. Sunt alta… Nu, sunt aceeasi, doar ca nu m-a privit niciodata.

Important de inteles este faptul ca fiecare ne miscam in ritmul nostru, cum spuneam. Si mai devreme sau mai tarziu vom ajunge sa cunoastem lucruri greu de perceput acum. Iar schimbarile de perspective le vom primi cu bucurie ca reprezentand parte din noi si din evolutia noastra si nu le vom mai respinge doar pentru motivul ca nu corespund cu ceea ce am fost invatati pana acum.

Cunoasterea vine atunci cand esti pregatit sa ti-o insusesti. Poate timpul meu de a darui nu s-a potrivit cu timpul celuilalt de a primi. Ce ma bucura este faptul ca au ramas franturi care mai tarziu vor constitui baza unei dezvoltari frumoase. Poate chiar am fost un profesor bun si am sadit exact ghinda care mai tarziu se va transforma intr-un falnic stejar. Ramane de vazut.

Indiferent daca eu as fi cauza sau nu, un singur lucru stiu cu certitudine: acel stejar va creste. Nu conteaza cat timp ii va lua. El va creste. Si asta e un mare motiv de bucurie!

Trei

2008-04-06T15:53:00.006+03:00

Inca o provocare sub forma de leapsa. Amicul Richie e hotarat sa-mi tina mintea activa. :))

Cand am citit prima data task-ul, recunosc ca m-am speriat putin. Trei lucruri care-mi plac! De unde scot eu atatea? Apoi, am trecut in cealalta extrema: trebuie sa mentioanez numai 3? :)). Stiu… Enough is never enough!

Iata ce a iesit azi, caci maine poate schimb clasamentul ;).

3 filme care sunt pe placul tau:
- Braveheart
- Cine pe cine iubeste
- Lord of the Rings (toate trei!)

3 mancaruri pe care le-ai da gata oricand:
- vacuta pe plita si orez cu legume (mancare chinezeasca)
- pui cu mere
- mancare de castraveti

3 carti citibile aproape oricand:
- Un veac de singuratate – Gabriel Garcia Marquez
- Conversatii cu Dumnezeu – Neale Donald Walsch
- Muntele vrajit – Thomas Mann
(de ce trebuie sa ma opresc doar la trei?)

3 locuri de umblat hai-hui:
- Paraul Rece
- Eforie Sud
- La buni la tara (Am acolo o padure numai buna de explorat! De fiecare data descoperi cate ceva nou!)

3 locuri pe unde ai zabovit mai mult (in afara de domiciliu)
- la mare – 1 luna intreaga
- la munte – 1 luna jumatate
- 7 zile in Austria

3 emisiuni la TV:
- Cronica carcotasilor – Prima TV
- Teleenciclopedia – TVR 1
- Tradati in dragoste – Prima TV ;))

3 situri la care faci mai multe afisari intr-o zi:
- blogurile din My favorites
- http://www.scool.ro/ – poate va inregistrati secolul asta ca sa putem reuni gasca cu adevarat!!! :D
- portal.just.ro – neinteresant, dar util la job.

3 oropsiti ai lepsei mele:
- Druskin – ca n-a mai zis nimic de foarte mult timp. Uite un imbold.
- Soldatzica – te tooootttttt asssteeeeeppppttttttt! Pana cand? :D
- Carmencita– fara nici un motiv anume. Doar cu drag.

Iubirile pe mess

2008-03-27T22:47:00.009+02:00

O ascultam aseara pe Giulia pe radio. Tema emisiunii: iubirile pe messenger. Fiecare isi dadea cu parerea. Ba ca sunt posibile, ba ca nu sunt posibile. Si fiecare dadea un exemplu care sa-i sustina opinia. Concluzia generala a fost ca majoritatea acestor relatii nu au un viitor, sunt adevarate esecuri chiar. Pentru ca fiecare isi creeaza o imagine despre celalalt care nu este cea reala. Sau fiindca unul dintre ei se da drept altcineva, in mod intentioant. Sau fiindca...

Explicatii ar fi multe. Adevarul e ca sunt mai multe contra decat pro "iubire pe mess".

Sunt doua atitudini pe care le poti adopta in fata unei ferestre de mess. Prima ar fi sa te prezinti asa cum esti. A doua ar fi sa minti si sa te prezinti asa cum poate ai vrea sa fi sau cum ar vrea celalalt sa te vada.

Tot aici pot spune ca exista si un scop. In primul caz, scopul poate fi relationarea. In cel de-al doilea caz poate fi satisfacerea unui orgoliu neimplit, "fraierirea" celuilalt sau speranta ca vei obtine ceva de la persoana respectiva, ce in mod normal nu ai obtine daca te-ai prezenta asa cum esti.

Mai e si treaba asta: in fata ecranului nu trebuie sa te ascunzi, sa-ti controlezi mimica. Poti alege sa fi cine vrei tu sa fi, indiferent de situatie. Celalalt nu poate fi pus in garda de nu stiu ce gest necontrolat pe care l-ar observa intr-o confruntare face-to-face.

Ai atatea instrumente. Depinde de tine ce alegi sa fi. Intr-un mod bizar, mess-ul ne pune fata in fata cu noi. Te intreaba cine vrei sa fi? Si tu alegi: realitatea sau iluzia. Si, atunci cand iti da drumul in lumea reala, iti arata ce culegi. Adevar sau minciuna.

Cred ca e si o chestiune de integritate aici. De cat de bine te simti tu cu tine, cat de bine te cunosti, cat de bine te-ai construit, daca-ti place de tine. Iar in final, proba cea mare: ai curajul s-o arati?

Faptul ca esti in fata unui ecran sau a unei ferestre de mess nu te schimba cu nimic. Tot aceeasi persoana ramai. Iar daca tu te simti bine in pielea ta, de ce sa nu arati asta? Asa am avea parte de mai putine "dezamagiri", pe care, sa fim sinceri, ni le producem. Vorba aia, asta semeni, asta culegi. ;)

Probabil, daca am fi tot timpul sinceri cu noi, am fi sinceri si cu ceilalti. Si asa, am putea construi orice tip de relatie dorim si relatia aia chiar sa mearga.

Another one

2008-03-19T15:49:00.004+02:00

Sta omu’ asa linistit, isi ia o pauza si prietenul Richie ce face ? Trimite leapsa !!! Mai multe chiar !!! Ce facem in situatia asta? Raspundem. Ca e o leapsa frumoasa in primul rand, iar apoi, mai vrem sa ne trimita. ;)) Asa ca, la treaba!

01) Bought everyone in the pub a drink.

02) Swam with wild dolphins.

03) Climbed a mountain. si ce senzatie!!! ;)

04) Taken a Ferrari for a test drive.

05) Been inside the Great Pyramid.

06) Held a tarantula.

07) Taken a candlelit bath with someone.

08) Said ‘I love you’ and meant it.

09) Hugged a tree – da !!! Brazi in principal. La munte. :D

10) Done a striptease.

11) Bungee jumped.

12) Visited Paris.

13) Watched a lightning storm at sea - da, eram mica si eram la mare in Eforie Sud. De atunci iubesc furtunile!
14) Stayed up all night long, and watch the sun rise – tot la mare, acelasi Eforie Sud.
15) Seen the Northern Lights.

16) Gone to a huge sports game.

17) Walked the stairs to the top of the leaning Tower of Pisa

18) Grown and eaten your own vegetables – done! Rosii, ceapa, usturoi, cartofi si verdeturi. Castravetele a murit. :((
19) Touched an iceberg.

20) Slept under the stars.
21) Changed a baby’s diaper. – si cate! Nepotelul meu e beneficiarul. A fost chiar interesant. Cand tii la cel mic, nu ti se pare un lucru chiar asa de groaznic.

22) Taken a trip in a hot air balloon.

23) Watched a meteor shower.

24) Gotten drunk on champagne – pai nici nu trebuie sa beau multa…

25) Given more than you can afford to charity.

26) Looked up at the night sky through a telescope. – da!!! Si am mai vazut si Luna !!! Era asa de aproape ca-I vedeam nasucul. ;))

27) Had an uncontrollable giggling fit at the worst possible moment. – da, e penibil, dar uneori nu te poti abtine. Acum depinde si de situatie…

28) Had a food fight.

29) Bet on a winning horse.

30) Taken a sick day when you’re not ill. – stiu ca nu-i frumos, dar a fost asa de placuta ziua aia. :D

31) Asked out a stranger.

32) Had a snowball fight.

33) Photocopied your bottom on the office photocopier

34) Screamed as loudly as you possibly can.

35) Held a lamb. - O data. A fost un moment unic.

36) Enacted a favorite fantasy.

37) Taken a midnight skinny dip.

38) Taken an ice cold bath .

39) Had a meaningful conversation with a beggar

40) Seen a total eclipse – la fel ca Richie. :D

41) Ridden a roller coaster.

42) Hit a home run.

43) Fit three weeks miraculously into three days.
44) Danced like a fool and not cared who was looking.

45) Adopted an accent for an entire day. – da! Si de cate ori! Faceam fase cu pretena mea. Altor oameni, evident. ;))

46) Visited the birthplace of your ancestors.
47) Actually felt happy about your life, even for just a moment.

48) Had two hard drives for your computer.

49) Visited all 50 states of USA.

50) Loved your job for all accounts.

51) Taken care of someone who was shit faced.

52) Had enough money to be truly satisfied. – cand eram mica. Nu aveam prea multe nevoi, asa ca banii erau chiar prea multi. Nu ma plang nici acum. Sunt cati trebuie sa fie. Desi nu ma deranjeaza daca se multiplica. ;))

53) Had amazing friends – si in ca ii am. Sunt un om norocos.

54) Danced with a stranger in a foreign country !

55) Watched wild whales.

56) Stolen a sign.

57) Backpacked in Europe.

58) Taken a road-trip.

59) Rock climbing.

60) Lied to foreign government’s official in that country to avoid notice.

61) Midnight walk on the beach.

62) Sky diving. – I wish!

63) Visited Ireland.

64) Been heartbroken longer then you were actually in love.

65) In a restaurant, sat at a stranger’s table and had a meal with them. – s-a intamplat o data. Nu erau locuri libere.

66) Visited Japan.

67) Benchpressed your own weight.

68) Milked a cow.

69) Alphabetized your records. Normal! Tine de organizare. :D

70) Pretended to be a superhero.

71) Sung karaoke.

72) Lounged around in bed all day.

73) Posed nude in front of strangers.

74) Scuba diving.

75) Got it on to “Let’s Get It On” by Marvin Gaye.

76) Kissed in the rain.

77) Played in the mud.

78) Played in the rain.

79) Gone to a drive-in theater.

80) Done something you should regret, but don’t regret it.

81) Visited the Great Wall of China.

82) Discovered that someone who’s not supposed to have known about your blog has discovered your blog.

83) Dropped Windows in favor of something better.

84) Started a business.

85) Fallen in love and not had your heart broken.

86) Toured ancient sites.

87) Taken a martial arts class. – acasa. Cu cartea de Aikido in fata. Se pune?

88) Sword fought for the honor of a woman.

89) Played D&D for more than 6 hours straight.

90) Gotten engaged.91) Been in a movie.

92) Crashed a party.

93) Loved someone you shouldn’t have.

94) Kissed someone so passionately it made them dizzy.

95) Gotten married.

96) Had sex at the office.

97) Gone without food for 5 days.

98) Made cookies from scratch.

99) Won first prize in a costume contest.

100) Ridden a gondola in Venice.

101) Gotten a tattoo.

102) Found that the texture of some materials can turn you on.

103) Gotten divorced

104) Been on television news programs as an “expert”.

105) Got flowers for no reason.

106) Masturbated in a public place.

107) Got so drunk you don’t remember anything. O data. Acasa. Era Merlot. Un singur pahar a fost de ajuns.

108) Taken illegal drugs.

109) Performed on stage. – si de cate ori…:D
110) Been to Las Vegas.

111) Recorded music.

112) Eaten shark. – e foarte bun.

113) Had a one-night stand.

114) Gone to Thailand.

115) Seen Siouxsie live.

116) Bought a house.

117) Been in a combat zone.

118) Buried one/both of your parents.

119) Shaved or waxed your pubic hair off.

120) Been on a cruise ship.

121) Spoken more than one language fluently.
122) Gotten into a fight while attempting to defend someone.

123) Bounced a check.

124) Performed in Rocky Horror.

125) Read - and understood - your credit report.

126) Raised children. – nepotelul. Dar pentru 1 an jumatate.

127) Recently bought and played with a favorite childhood toy.

128) Followed your favorite band/singer on tour.

129) Created and named your own constellation of stars.

130) Taken an exotic bicycle tour in a foreign country.

131) Found out something significant that your ancestors did.

132) Called or written your Congress person

133) Picked up and moved to another city to just start over.

134) …more than once? - More than twice?

135) Walked the Golden Gate Bridge.

136) Sang loudly in the car, and didn’t stop when you knew someone was looking. – mai ales Vank !!! E o nebunie !!! Trebuie sa incercati!

137) Had an abortion or your female partner did.

138) Had plastic surgery.

139) Survived an accident that you shouldn’t have survived.

140) Wrote articles for a large publication.

141) Lost over 100 pounds.

142) Held someone while they were having a flashback.

143) Piloted an airplane.

144) Petted a stingray.

145) Broken someone’s heart.

146) Helped an animal give birth.

147) Been fired or laid off from a job.

148) Won money on a T.V. game show.

149) Broken a bone.

150) Killed a human being.

151) Gone on an African photo safari

152) Ridden a motorcycle.

153) Driven any land vehicle at a speed of greater than 100 mph.

154) Had a body part of yours below the neck pierced.

155) Fired a rifle, shotgun, or pistol.

156) Eaten mushrooms that were gathered in the wild.

157) Ridden a horse – da. Un ponei. La gradina zoological. Aveam 3 ani.

158) Had major surgery.

159) Had sex on a moving train.

160) Had a snake as a pet.

161) Hiked to the bottom of the Grand Canyon.

162) Slept through an entire flight: takeoff, flight, and landing.

163) Slept for more than 30 hours.

164) Visited lots of foreign countries.

165) Visited all 7 continents.

166) Taken a canoe trip that lasted more than 2 days.

167) Eaten kangaroo meat.

168) Fallen in love at an ancient Mayan burial ground.

169) Been a sperm or egg donor.

170) Eaten sushi.

171) Had your picture in the newspaper.

172) Had 2 (or more) healthy romantic relationships for over a year in your lifetime.

173) Changed someone’s mind about something you care deeply about.

174) Gotten someone fired for their actions.

175) Gone back to school.

176) Parasailed.

177) Changed your name.

178) Petted a cockroach.

179) Eaten fried green tomatoes.

180) Read The Iliad.

181) Selected one “important” author who you missed in school, and read.

182) Dined in a restaurant and stolen silverware, plates, cups because your apartment needed them.

183) …and gotten 86′ed from the restaurant because you did it so many times, they figured out it was you

184) Taught yourself an art from scratch.

185) Killed and prepared an animal for eating.

186) Apologized to someone years after inflicting the hurt.

187) Skipped all your school reunions.

188) Communicated with someone without sharing a common spoken language.

189) Been elected to public office.

190) Written your own computer language.

191) Thought to yourself that you’re living your dream.

192) Had to put someone you love into hospice care.

193) Built your own PC from parts.

194) Sold your own artwork to someone who didn’t know you.

195) Had a booth at a street fair.

196) Dyed your hair.

197) Been a DJ.

198) Found out someone was going to dump you via LiveJournal.

199) Written your own role playing game.

200) Been arrested.

Doar 40. Atat. Dar sunt multe pe care urmeaza sa le fac. Druskin, your next! :D

Intrebari

2008-03-17T12:34:00.001+02:00

Multi isi pun intrebarea ce cautam pe pamantul asta. De ce aici? De ce noi? Strabunii ne-au invatat ca fiecare om isi are menirea lui. E un raspuns nesatisfacator pentru unii, plin de confuzie pentru altii, incomplet pentru multi dintre noi, si plin se sens pentru cei mai putini dintre noi.

E adevarat ca fiecare om isi are rolul lui aici. Natura ne-a conferit fiecaruia dintre noi o particica din marele plan, de care suntem responsabili. O misiune pe care nu o putem rata, nu o putem gresi. Nu pentru ca ne facem treaba bine, nu. Ci pentru simplul fapt ca totul e esa cum trebuie sa fie. Nu avem cum sa dam gres, pentru ca nu exista notiunea. Universul e asa de vast, iar viata insemana mult mai mult de atat. E un concept de necuprins pentru mintea noastra, dar atat de simplu si clar pentru sufletele noastre.

Natura isi are propriul curs. Cum fiecare furnicuta isi are propriul rol in lume, cu atat mai mult omul isi are locul bine stabilit. Ce-i drept, cu mai multa responsabilitate. Sau cel putin asa ne place noua sa credem, ca suntem mai presus decat orice alta fiinta de pe Terra. Desi, nu vad cum am putea fi mai presus de natura. Si asta s-a demonstrat in nenumarate randuri.

Ce cautam noi aici? Cred ca acelasi lucru ca si furnicuta. Evolutie. Fiecare dintre noi si-a ales misiunea in viata asta. Fiecare vrea sa mai urce cate o treapta. Asta e si farmecul. Experienta. Fiecare vrea sa acumuleze cat mai multa.

Ceea ce mie mi se pare maret e ca fiecare dintre noi suntem o lumanare in intunericul altora. Evolutia nu este un act egoist, ce apartine fiecaruia dintre noi. Este mai degraba un act altruist, in care fiecare ajuta la evolutia fiecaruia. Poate parea incredibil, dar la un nivel mult mai inalt decat cel la care ne raportam existenta, toate lucrurile astea se intampla.

Cu totii vedem asta, diferenta este ca unii o constientizeaza, iar altii nu. Iar in cazul asta, cei anormali suntem noi, care inca nu ne-am dat jos valul de pe ochi. Ciudat e ca, in loc sa ne bucuram ca sunt oameni care ne pot arata calea atunci cand suntem in cumpana, care ne pot da raspunsuri la intrebari existentiale, in loc sa apreciem ajutorul lor, noi, cei “incuiati” ii blamam si ii marginalizam pentru ca nu sunt si ei “incuiati” ca noi.

Ilogic. Aruncand o simpla privire asupra vietii noastre pe aceasta planeta, pana si un copil isi da seama ca facem totul pe dos. De la modul cum gandim, pana la modul in care actionam.

Conform ultimelor descoperiri arheologice, calatoria noastra incepe acum 7-9 milioane inainte de Hristos. Veti spune ca timpul nu are nici o importanta. Asa e. Insa experienta are. Si ce am invatat noi din 7-9 milioane de ani de experienta? Mai nimic…

Dis de dimineata

2008-03-07T14:42:00.003+02:00

E 3 noaptea. M-am trezit dintr-un somn agitat si mi-e greu sa adorm la loc. Ma duc in bucatarie si imi fac o cafea. Mai e ceva vreme pana la ora mea obisnuita de trezire. Ce sa fac cu tot timpul asta? De citit nu ma apuc. Nu am chef. Nu in dimineata asta. As putea sa mai lucrez la proiectele in care sunt implicata. Poate putin mai incolo… Sa scriu pe blog. Asta ar fi o idee. Nu am mai scris de o saptamana… Dar despre ce? In viata mea se petrec, in fiecare zi, o multime de evenimente. In acelasi timp raman alte ipostaze neexplorate. In stare inerta.

Sa scriu despre miile de evenimente din viata mea de zi cu zi? Hmmm… Parca nu ar fi ceva anume de zis. Sunt lucruri care se intampla cu o repeziciune fantastica. Au consistenta lor, insa aceasta nu merge dincolo de momentul in care au loc propriu-zis. Inainte de a scrie despre ele, avand in vedere ca sunt evenimente ce tin de viata de zi cu zi, intotdeauna imi pun intrebarea daca se poate invata ceva din ele. Daca ajung la concluzia ca da, atunci scriu. Daca nu, raman acolo. Binenteles ca din orice lucru poti trage niste concluzii si din orice eveniment poti invata ceva, insa nu stiu daca din orice eveniment poti face o afirmare a unor principii de viata. Poate ca da. Hmmm… Iar m-am pierdut in ganduri. Ideea e simpla. Alegi sa scrii despre un eveniment atunci cand inseamna ceva pentru tine, cand poti sa transmiti mai departe un mesaj, cand din mesajul tau se poate extrage ceva bun.

Referitor la ipostazele neexplorate… astea sunt intr-adevar evenimente cu un impact puternic asupra mea. Sunt fie planuri ce urmeaza a fi puse in aplicare, fie planuri asupra carora inca ma decid daca merita a fi urmate sau nu, fie situatii asupra carora planeaza “and the next step is?” Da. Cred ca despre ele as putea sa scriu. Indiferent daca e vorba despre mine, trairile mele interioare, dilemele mele, sentimentele mele. Cum spunea si Annie, oricand putem face o poveste din ceea ce simtim. Asa ne descarcam si eliminam si lipsa de inspiratie.

Stau si ascult. E liniste. Si-n sufletul meu la fel, in ciuda vietii mele agitate. In ciuda alergaturii de zi cu zi, a proiectelor care au fiecare cel putin un dead-line, a oboselii acute pe care o simt.

Ma bucur de momentul asta de liniste. Ma uit la viata mea si-mi place. E adevarat ca trebuie sa mai fac niste ajustari pe ici pe colea, dar in mare parte, e frumoasa. Cred ca totul tine de cat de mult vrei sa vezi lucrurile bune din viata ta. Daca vrei sa le dai valoare. Daca nu, lucrurile care te macina o vor face si mai mult. Cu totii avem dureri, neimpliniri, cu totii suntem din cand in cand dezamagiti de ceva sau ceva nu merge cum ar trebui. Insa, asa cum vedem toate lucrurile astea rele, cred ca putem sa aruncam o privire si catre cele bune. Nu ne costa nimic. Din contra. Putem aduce o raza de speranta in sufletele noastre.

Cred ca acum ma apuc de lucru…

Pleaca Soldatzica...

2008-02-29T17:47:00.003+02:00

Azi e ultima zi petrecuta alaturi de Soldatzica. Pleaca. Ce-i drept la mai bine. E singurul lucru care-mi mai indulceste tristetea. Cu toate astea, nu pot sa nu ma gandesc la golul pe care o sa-l simtim cu totii.

Mi-e groaza de ziua de luni. De perioada care va urma...

Dimineata, in instanta, telefonul meu suna scotandu-ma din sala de sedinta. Aproape in fiecare zi se auzea la celalalt capat vocea Danei: "Hello, Adita! Cum ne simtim azi? Bine? Suntem in forma, da? Bravo! Auzi, poti sa-mi iei si mie o pronuntare de la TB6?"

O sa-mi lipseasca asta. O sa-mi lipseasca glumele ei. Multimea lor. Buna ei dispozitie. Optimismul ei, caracteristic unui Varsator veritabil.

O sa-mi lipseasca ea.

E adevarat ca nu pleaca de pe planeta, si chiar de ar fi asa, nu pleaca din Univers. :)) O sa ne vedem, o sa iesim, o sa vorbim, insa ma tot gandesc la biroul ala gol care ma va intampina luni. Cine o sa-mi mai devasteze biroul pradandu-ma de pixuri? Cine o sa mai intre ca o furtuna in birou strigand :"Se munceste aici?" :))

Asa se intampla cand ai colegi minunati. Mai ales cand colegii astia se transforma in prieteni adevarati.

Te pup, Solda!

Si eu am fost mica

2008-02-27T12:14:00.005+02:00

Cum bine m-a obisnuit prietenul Richie, am de rezolvat o leapsa. Asta e... Ordinele se executa, nu se discuta, mai ales cand vin de departe. :))

Eu, cand eram mica... Cam greu task-ul, avand in vedere ca pozele cu mine le numeri pe degetele de la o mana... Si uite asa, ca sa satisfac curiozitati, am ajuns eu aseara acasa si am inceput sa caut de zor poze. Spre dezamagirea mea am gasit doar una. Nu e ea prea grozava, dar sper sa va faceti o idee despre ce copil blajin si dragalas eram. :))

Iata si poza:

P.S.: Pe undeva, printr-un sertar se mai ascunde una. De fapt, pe aia o cautam aseara. Asa ca, va raman datoare cu o a doua poza, imediat ce iese la iveala.

Despre prajiturici

2008-02-22T18:42:00.002+02:00

Sa spunem ca fiecare dintre noi are cate o prajitura, de care fel vrea el, si ce-i place. Prajituricile astea pot fi impartite, evident.

La un moment dat, se intalnesc doua persoane. Unul are o amandina, altul o savarina (alegerea este intamplatoare). Ideea, dupa cum spuneam, e sa imparti. Fiecare ar vrea sa manance din prajitura celuilalt, insa tot tipul de prajitura pe care-l are, pentru ca ala ii place. Ce e de facut ?

Ar putea merge pe calea compromisului. Insa asta e solutia ? Cel care are amandina ar putea sa guste din savarina, dar daca cel care are savarina nu vrea sa guste din amandina? Stiu ca ar putea sa incerce amandina, s-ar putea sa-i placa chiar foarte mult, insa asta e alegerea lui. El asta vrea. Celalalt, astfel ar trebui sa manace doua prajituri, si cum stim, ce-i prea mult strica. Deci, fie i-ar fi rau, fie s-ar ineca. Deci varianta asta cade.

Ce fac ei atunci cu doua prajituri puse in comun, dar diferite? Mananca blatul. Dar baltul gol parca nu-i chiar asa de apetisant…

Oare solutia ar fi sa caute alte prajituri ? Sau sa fie mai flexibili si sa incerce cealalta prajitura, mai ales ca nimeni nu a zis ca trebuie s-o manace pe toata odata…

Maturitate

2008-02-20T17:37:00.002+02:00

Ma uit in jurul meu si vad oameni maturi. Se presupune ca si eu sunt unul dintre ei, avand in vedere varsta.

Nu ma simt asa. Cand eram mica, eram copilul matur. Acum am renuntat la aerul sobru (cat de cat), la statutul de intelept (tot cat de cat), la aerul de om responsabil (idem. ce sa fac ? incerc si eu !). M-am apucat de implinit vise. M-am apucat de viata.

Poate e o ultima zvacnire inainte de a-mi asuma cu toata fiinta uitarea… Sau poate am ales sa nu-i cad prada...

Everybody's Broken - Bon Jovi

2008-02-15T12:31:00.001+02:00

Jurnal de bord

2008-02-11T13:58:00.000+02:00

Am parasit portul intr-o marti. Soarele era sus pe cer. Marea isi intindea bratele primitoare catre noi. Eram optimisti cu totii. Aveam de facut una dintre cele mai frumoase calatorii din viata noastra. Imi aduc aminte chipurile tuturor, seninatatea, increderea, puterea lor. Eram pregatiti pentru orice ne astepta dincolo de apele micului nostru golf.

Ciudat sa-mi amintesc asta tocmai acum… Am in fata cea mai mare furtuna pe care am intalnit-o din ziua plecarii noastre. Ma aflu pe punte. Echipajul meu incearca sa mentina nava pe curs.

- Capitane…

Nu mi-e frica, echipajul meu are incredere in mine. Cu totii stiu ca-i voi duce la tarm. Mi-au aratat asta de multe ori. Curajul nu-mi lipseste. Nu exista furtuna pe care sa nu am curajul s-o infrunt.

Un gand incepe sa se formeze… Incearca sa aduca cu el fiorul fricii… Il indepartez repede. Nu am timp pentru asta! Imi ridic privirea spre cer. Ploaia imi brazdeaza chipul. Valurile imi lovesc cu brutalitate nava. Rezist. Nava mea rezista. Deschid ochii si-mi infrunt adversarul. Un val de incredere se ravarsa peste mine. Stiu ce am de facut. Nu am nevoie de nici o busola. Busola sunt eu. Trebuie sa am incredere in mine si-n instincete mele. Am o responsabilitate fata de oamenii mei. Nici o furtuna nu ne-a invins pana acum. Nici asta nu o va face! Stiu ca dincolo de incercarea asta ne asteapta cerul senin cu plaje insorite. Acolo imi voi duce oamenii.

- … sunteti bine?
- Da, Jhon! i-am raspuns, batandu-l pe umar. Hai sa invingem furtuna asta!

De ce nu scriu mai des?

2008-02-08T19:24:00.000+02:00

Si eu ma intreb asta. La un moment dat mi-am propus sa scriu cate ceva in fiecare zi. A picat. De ce? Uneori din cauza asa-zisei lipse de inspiratie, alteori din prea multa inspiratie (dadeau navala ideile peste mine, incat nu le puteam stalivii :P).

Acum, nu-mi vine sa scriu decat despre mine. Asa ca nu o fac. Nu vreau sa-mi transform blogul intr-un jurnal, dar adevarul e ca de multe ori imi vine sa impartasesc cu voi ce simt.

Ce simt acum? Simt ca viata mea s-a mai imbogatit un pic odata cu blogul asta. Simt ca mi-am facut prieteni noi si asta nu poate decat sa ma bucure. :)

Trebuie sa va marturisesc ca, la un moment dat, pe la inceputuri, vroiam sa-mi sterg blogul... Ce bine ca nu am facut-o!

Sunt fata! :P

2008-02-07T19:38:00.001+02:00

He, he! Ma amuza tare mult faptul ca toata lumea crede ca sunt baiat. :)) De aceea am sa fac urmatoarea precizare pentru cei care inca mai cred asta (desi puteati sa vizualizati profilul meu complet). Nopol este un alint dat de prietena mea Druskin (da, si ea tot fata e! :P).

Ramura, sa-i zic asa este: Adriana - Adrianopol - Nopol.

Sper ca v-ati lamurit acum! :))

P.S.: Serios, chiar credeati ca un baiat pune poze cu fluturi pe propriul site? :))

Cat sunt de rea

2008-02-04T19:17:00.000+02:00

Mi-am facut si eu testul propus de Richie si mi-a iesit asta... 16 %... Of. Si eu care credeam ca sunt un dracusor de neoprit...

You Are 16% Evil

You are good. So good, that you make evil people squirm.
Just remember, you may need to turn to the dark side to get what you want!

How Evil Are You?

De la Soldatzica

2008-01-28T19:13:00.000+02:00

"Daca as avea Seninatatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, Curajul de a schimba lucrurile care-mi stau in putinta si Intelepciunea de a stii care este diferenta..."

Confidential: Shhh... Varianta exacta o gasiti pe blogul bunului prieten Richie. Si asta nu e tot. Are niste posturi traznet! Am verificat eu! ;)

Boulevard of Broken Dreams - Gren Day

2008-01-12T13:38:00.001+02:00

Inceput de 2008

2008-01-08T19:20:00.000+02:00

Frumos inceput as putea spune. Revelion petrecut altaturi de persoane dragi, cu artificii, sampanie si multa veselie.

Zilele care au urmat ? Minunate ! La fel si cazatura pe gheata si mica luxatie. A fost chiar amuzant, desi prietenii mei nu intelegeau cum pot sa rad in timp ce ma adun de pe jos. :))

Simplu, pentru ca nu poti fi serios cand il vezi pe unul cum se intinde pe asfalt in toata splendoarea lui. Ma dor toate cele, ce-i drept, dar asta nu m-a impiedicat sa fiu vesela in continuare.

Iata o schimbare : eternul capricorn pesimist si realist poate sa rada, sa se simta bine si sa-i faca si pe cei din jur sa se simta bine! Si asa vreau sa raman tot anul. Cu zambetul pe buze ! Ceea ce va doresc si voua. ;)

Despre planurile pentru noul an pot sa spun ca sunt multe, frumoase si motivante. Am atatea de facut ! Si le voi face cu placere. Insa marele proiect sunt eu. Si am sa incep prin a ma asculta mult mai des si cu mai multa atentie, prin a ma privi, prin a face ce simt, ce-mi doresc, prin a obtine ce vreau. Am mai invatat ceva in ultimele zile. Ca nu e suficient sa stii ce vrei, trebuie sa si faci ceva pentru a obtine lucrul ala.

Dar despre intelepciune, experienta, trairi si sentimente contrare, decizii si alte lucruri care fac parte din evolutia noastra vom vorbi pe parcursul lui 2008.

Sa aveti un an foarte bun !

Sarbatori fericite!

2007-12-20T17:32:00.000+02:00

Ganduri frumoase

2007-12-19T17:22:00.000+02:00

Multumesc inca o data pentru leapsa, Richie. Din pacate nu-ti pot raspunde la leapsa instrumentala, pentru ca nu ma pot decide ce sa scriu... Inspiratia imi cam lipseste momentan. Insa, am sa raspund provocarii celor "trei motive pentru care sa gandesc frumos". Acesta sunt:

1. ma simt mai bine sufleteste;

2. vreau sa fiu optimista si atunci privesc partile bune ale unei intamplari;

3. orice gand frumos transmis celor din jur ii face sa zambeasca si asta e un adevarat castig.

Sa vedem cum raspund provocarii Druskin, Jo si Soldatzica.

Va salut cu drag!

Libertate

2007-12-14T15:36:00.001+02:00

Satul Qi era despartit de Lu printr-un zid, iar frontiera era pazita. Pe cand Confucius si compania traversau Muntele Tai care delimita satele, au dat peste o femeie ce pangea la un mormant.
Initial nu i-au dat atentie, insa jalea ei nu se contenea. Confuncius hotara sa faca un popas si il trimise pe Zilu la femeie pentru a afla care-i baiul.
- Plangi, ii spuse Zilu, de parca ti s-au inecat corabiile.
- Chiar asa si este, ii raspunse ea. Socrul meu a fost ucis de un tigru, la fel si sotul meu, iar acum fiul meu a avut aceeasi soarta.
Era desigur o poveste destul de trista, dar Confucius, eternul pragmatic, o intreba pe femeie daca si-a pus problema sa se mute intr-un loc mai putin periculos.
- Dar aici nu exista tiranie, ii raspunse ea simplu lui Confucius, spre marea lui surprindere.
- Copii, li se adresa Confucius discipolilor, notati cu atentie, o guvernare tiranica este mai feroce decat un tigru.

Inceputuri

2007-12-14T15:34:00.000+02:00

Totul are un inceput, fie ca e vorba de un simplu si timid “buna”, fie ca e vorba de un zambet, de o privire sau de o strangere de mana. Undeva ceva se aprinde. Undeva doua pietre ponce se lovesc.

Ce iese de aici? Pai cam nimic, pentru ca ambii ignora scanteia. Toate conversatiile se duc in spiritul prieteniei. Radem, glumim, flirtam usor, ca doar socializam. Asta nu inseamna nimic. In mintea fiecaruia troneaza un cuvant “prietenie”, conversatii pur nevinovate.

Continuarea e previzibila: o cafea, un suc, apoi un film. Teatrul am observat ca nu se mai poarta in ultima vreme. (De opera, nici nu mentionez. Nu de alta, dar nu vreau sa fiu acuzata ca as fi pretioasa, ca sa nu mai vorbim ca s-ar putea sa-mi aud replici rostite cu drag, de genul: “mamaie, nu mai suntem pe vremea matale”.)

Si uite asa ne aflam fata in fata. Sa luam spre exemplu cafeaua sau sucul, depinde de preferinte (in ale denumirii) ca tot intalnire se numeste. ;)

Asa… Cum spuneam, fata in fata, la o cafea. Doi oameni care, inainte de aceasta intalnire (care e un fel de oficializare al lui “te plac”) se considerau prieteni, despartiti de o masa, se trezesc pe pozitii diferite, fiecare analizandu-l pe celalalt. In limbaj uzual asta se cheama “am iesit sa ne cunoastem , sa vedem poate iese ceva”.

Cam asta ar fi povestea privita din afara. Dar ia sa vedem ce se afla in spatele mastilor.

Interesant de remarcat este faptul ca in majoritatea cazurilor avem de-a face cu-n stereotip. Oare asta e singura cale de a incepe o relatie sau pur si simplu suntem lipsiti de imaginatie sau de motivatia de a depune un efort?

Important e urmatorul lucru: cu totii incepem prin a ne nega sentimentele initiale. Cu totii ne ascundem gandurile pe care le consideram murdare, dar care ne plac, in spatele mastii “prieteniei” si a “nevinovatiei”. Cu totii simtim frica. Stam unul in fata celuilalt si ne analizam. Parca pornim la razboi, nu pe drumul unei relatii de dragoste…

In toate situatiile negarea este urmata de frica. Astea sunt sentimentele de baza. Veti spune ca nu am dreptate. Ca predominanta e atractia. Iar eu va voi replica ca gresiti.

De cate ori veti admite ca-l placeti pe cel din fata voastra si ca micile flirturi sunt semnale pe care le transmiteti si nu “glumite nevinovate”? De cate ori veti admite ca atractia pentru celalat e mai puternica decat frica voastra de a nu fi respins, de a nu fi ranit, de a nu fi luat in bataie de joc?

Vedeti? Ne ascundem sentimentele adevarate in spatele unor stereotipuri, ale unor clisee si ale unor reguli impuse de altii, pe care le consideram normale.

Nu ma intelegeti gresit. Nu zic sa va schimbati comportamentul peste noapte sau sa treceti peste etapa cunoasterii, ceea ce ar fi si mai grav. In nici un caz. Vreau doar sa va intoarceti catre voi si sa va priviti sentimentele in fata. E suficient ca ne ascundem in fata celorlalti. De ce s-o facem si fata de noi?

Poate pentru ca fiecare, la un anumit nivel, e constient ca atunci cand se va privi si va vedea ce simte cu adevarat, nu va putea masca acest lucru?

Majoritatea se plang de esecul relatiei lor… Majoritatea oamenilor sunt nefericiti… De ce? De ce nu traim mult idealizata relatie perfecta? Poate pentru ca pornim pe un drum gresit din start prin faptul ca mintim. Ne mintim pe noi insine. Si pentru a merge mai departe, acundem si mintim si mai mult. E ca o reactie in lant.

Cred ca primul pas spre o relatie, perfecta sau nu, ar fi sa incetam a ne minti pe noi insine.

Leapsa

2007-12-11T12:43:00.000+02:00

Binenteles, am primit leapsa de la bunul prieten Richie caruia ii multumesc pe aceasta cale atat pentru sfaturile utile cat si pentru faptul ca m-a aflu “sub lupa” sa.

Si cum nu pot sa refuz o asemenea invitatie de a-mi etala preferintele, am sa incep cu prima parte, aceea cu pestisorul auriu.

Ei bine, daca pentru prima data in viata nu mi-am mai scapa pestele din undita cand trag, si as reusi sa-l scot la suprafata, pestisorului auriu i-as cere:

1. mai multa intelepciune, ca geniu sunt deja (am reparat netu’! eu care habar n-am de cablaraie, placi, IP-uri si alte bazaconii)
2. un vaccin pentru SIDA, ca sunt atat de multi copii bolnavi…
3. mai multa responsabilitate in actiunile tuturor oamenilor, mai ales in cele ce au impact puternic asupra planetei noastre.

Cam astea sunt, desi ar fi bun si un strop de compasiune in inimile noastre pentru semenii nostrii care au nevoie de o mana de ajutor.

Asa… Partea a doua:
a) Oamenii de care imi pasa cel mai mult sunt cei apropiati mie: familia si prietenii.
b) Sunt mandra de mine pentru ca am rezistat tuturor “uraganelor” care au venit peste mine si le-am invins.
c) Oamenii pe care-i admir sunt oamenii care vorbesc doar atunci cand au ceva de spus, care au principii si recunosc valoarea atat intr-un om cat si intr-o opera de arta, oamenii de la care ai mereu ceva de invatat astfel incat nu te poti plictisi in prezenta lor (chiar si atunci cand tac).
d) Imi place mult sa citesc.
e) Imi doresc sa ajung in Chile la templele incasilor.
f) Unele dintre cele mai bune lucruri facute de mine sunt fursecurile.
g) Mi-ar placea sa devin putin mai extrovertita.
h) Imi propun sa ma mut singura la anul si sa termin cartea pentru copii pe care am inceput-o.
i) Prefer sa citesc cartea decat sa vad filmul.
j) Stiu ca pot sa fac orice imi propun, indiferent de dificultate.

Hai ca nu a fost chiar asa de greu, asa ca Druskin, Calyste si Soldatzica ar face bine sa rezolve leapsa asta in 5 minute si s-o dea mai departe. Pupici!

P.S.: Soldatzica, sper ca nu ma dezamagesti. Macar asta sa fie primul tau post, ca de cand tot astept… Hai, puiu, ca potential e destul, slava Domnului! :D

Gelozia

2007-12-10T15:25:00.000+02:00

Am avut zilele trecute o polemica cu o prietena care afirma ca e normal intr-o relatie, mai ales care dureaza de vreo 3-4 ani, sa existe momente de gelozie exasperanta care sa conduca la un atac vertiginos din partea unuia catre celalalt, manifestat prin apelurile numeroase pe telefonul mobil.

Conform opiniei prietenei mele, atunci cand simti ca-ti scapa relatia din maini, e normal sa devii gelos pe celalat, si, chiar daca stii unde se afla la un anumit moment, ai tot dreptul din lume, in virtutea sentimentului mentionat mai sus, sa-l suni pana la exasperare. Evident, nu facem nici o referire la continutul conversatiei. Cred ca ne putem imagina cu totii replicile de genul “dar unde esti? mai stai mult? cam lunga berea/cafeaua aia…”, etc.

Personal am o cu totul alta parere, de unde si polemica. Nu cred ca gelozia poate fi considerata o scuza, mai ales pentru un comportament, din punctul meu de vedere, deviant.

Indiferent de durata relatiei, nu ai nici un drept de nici o natura asupra celuilalt si asupra individualitatii lui. Pretextul geloziei este unul pe cat de josnic, pe atat de slab.

Sa recunoastem. Cu totii suntem la un moment dat gelosi pe partenerul nostru. Cu totii simtim acul ala in inima in anumite momente. Insa daca de fiecare data am face o scena, fondata pe impresii si presupuneri, unde am ajunge cu viata noastra? Am transforma-o intr-un camp de lupta.

Mai mult, daca stii clar unde se afla celalalt si ai fost de acord sa iasa fara tine, de ce mai insisti in telefoane absurde? De ce faci cel mai urat lucru posibil nelasandu-l sa se simta bine unde e? Mai ales ca-l faci sa se simta penibil raspunzand la atatea telefoane. Si cand nu mai face fata terorii psihice si decide sa nu mai raspunda sau sa inchida telefonul, tu la ce te gandesti? Ca te inseala! Deci, tot el e de vina pentru ca tu il terorizezi! De unde o noua criza de gelozie cand ajunge acasa…

Evident in tot acest timp, tu fierbi, ca na!, trebuie sa-ti gasesti o ocupatie…

Eu nu gasesc sensul unei asemenea manifestari. Sincer. Ce aveti de castigat de pe urma unei asemenea reactii? Cu ce se imbunatateste relatia voastra? Cu ce este celalalt de vina ca voi nu stiti sa va controlati sentimentele si vedeti probleme acolo unde nu sunt? Cu ce este celalat de vina ca voi aveti o problema cu voi insiva, cu increderea in voi, cu propria voastra capacitatea de a rationa?

Cand doi oameni incep o relatie, nu inseamna ca fiecare dintre ei capata drepturi asupra celuilalt, asupra individualitatii, integritatii si libertatii celuilalt! Nimeni nu are drepturi asupra nimanui!

O relatie trebuie sa se bazeze pe INCREDRE, RESPECT SI LIBERTATE. E o conditie sine qua non! Daca nu sunt prezente toate, atunci nu avem o relatie. Ele se interconditioneaza.

Ingradindu-i libertatea celuilalt, neacordandu-i incredre, lipsindu-l de respect, nu-l vei pastra langa tine. Din contra il vei indeparta. El va sta alaturi de tine sperand ca te vei schimba, insa la un moment dat nu va mai rezista. Tineti minte: nu exista lanturi suficient de puternice sa incatuseze libertatea unui om!

Asa ca pretuiti-l pe cel de langa voi. Acordati-i libertate, incredere si respect. Si el va va acorda la randul lui. Apropiati-l, nu-l indepartati. Iar daca la un moment dat va pleca, o va face pentru ca a ales s-o faca, nu pentru ca l-ati fortat s-o faca.

De ce sa ajungeti sa aveti amintiri neplacute in legatura cu relatia voastra si cand se va termina, sa ajungeti sa treceti pe strada unul pe langa altul ca doi straini? De ce sa nu ramaneti cu amintiri frumoase? E adevarat, e posibil sa pierdeti un iubit, dar veti castiga un prieten!

Iubiti-va, dar intr-un mod sanatos, care sa nu va raneasca pe niciunul dintre voi.

Umanizare - Ion Barbu

2007-12-08T19:56:00.001+02:00

Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire:
Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit
De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire,
In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit.

Am parasit in urma grandoarea ta polara
Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi,
Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara,
Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri.

Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg,
mi-ai aparut - sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, in frigurosul burg,
Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie!

Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare,
Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit
Se revarsa divinul in luturi pieritoare.

O, cum intregul suflet, al meu, ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi sa se dilate,
Sa spintece vazduhul si - larg si inmiit -
Sa simta ca vibraza in lumi nenumarate...

Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord,
In ceasul cind penumbra la orizont descreste
Iar seara intirzie un somnolent acord,
Mi s-a parut ca domul de ghiata se topeste.

Je t'aime - Lara Fabian

2007-12-06T20:41:00.000+02:00

Pentru cei care iubesc, care plang din iubire, care simt ce-i iubirea. Enjoy!

A venit Mos Nicolae

2007-12-06T19:33:00.001+02:00

Va multumesc!

2007-12-04T17:25:00.001+02:00

A trecut o saptamana de la ultimul meu post. O saptamana care mi-a adus cu fiecare zi, cate o bucurie. O saptamana in care mi-am amintit multe parti din cine sunt. Dar despre asta, poate vorbim alta data.

Ce vreau eu sa spun acum este strict legat de motivele care mi-au smuls un zambet in fiecare zi si mi-au atras atentia asupra vietii si asupra lui cine sunt.

Desi nu ma cunoasteti, aproape in fiecare zi am gasit cate o vorba buna lasata de cate unul dintre voi. Trebuie sa recunoasc ca e un sentiment placut sa stii ca cineva chiar si-a rupt cateva minute din viata lui pentru a-ti spune tie, un necunoscut, o vorba buna, dar care te poate pune cateodata pe picioare.

Tocmai de aceea, pentru vorbele de bine si pentru minutele pe care mi le-ati dat din viata voastra,

Va multumesc din suflet!

Sunt trista...

2007-11-26T20:36:00.000+02:00

Sunt tare trista. :((

Nu vreau sa-mi transform blogul intr-un jurnal, insa azi chiar am chef sa scriu despre mine si despre starea asta care vad ca nu mai vrea sa plece. E ca o ruda care vine in vizita si uita ca mai are treaba si pe la ea pe acasa...

Exista un proverb: vizitele scurte sunt placute. De ce nu se aplica treaba asta si la tristete? :(

E a treia saptamana, pentru numele lui Dumnezeu, in care incerc sa vad o raza de soare...

Azi m-am suparat ca am avut nevoie de un prieten alaturi si in loc de sprijin, prietena mea a inceput sa vorbeasca despre cat de tare a enervat-o nu-stiu-cine si nu-stiu-care nu stie ce sa faca sa cucereasca pe o nu-stiu-cine... Si, colac peste pupaza, iubitul mi-a tras o replica de am ramas masca: "da' nu te'am intrebat ce faci...". Doar ii spusesem ca iar am racit... :(

Sa fi fost o gluma pe care nu am gustat-o? Nu stiu. Ideea e ca a venit intr-un moment total nepotrivit...

Sunt trista. Stiu ca tot in mine voi gasi forta sa-mi vindec ranile si sa merg mai departe, insa, mi-ar fi placut sa aud o vorba buna azi...

Toamna - Riner Maria Rilke

2007-11-08T14:50:00.000+02:00

Cad frunzele şi cad ca de departe, parcă
s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate;
cu gesturi de negare cad mereu.

Şi cade-n nopţi adânci pământul greu
de lângă stele în singurătate.

Noi toţi cădem. Mâna de acolo cade.
Şi altele, şi toate, rând pe rând.

Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta nesfârşit de blând.

Nu stiu...

2007-11-08T12:26:00.000+02:00

Nu stiu ce sa mai cred… Nu stiu ce sa mai fac… Nu stiu daca e bine sa arat ca sunt acolo sau e mai bine sa tac. Nu vreau ca actiunile mele sa fie interpretate ca fiind ceea ce nu sunt, in sensul ca nu vreau sa agasez, dar nici sa par idiferenta.

Ma doare si ma macina tacerea asta. Si nu stiu incotro sa merg. Ce pot face?

Acum doar stau si astept un semn. Eu sunt aici, lucru care se stie. Insa nu vreau sa intru cu bocancii in viata nimanui.

Un singur lucru e cert. Cand tacerea se va rupe, eu voi fi aici sa ascult…

Podul Mirabeau – Guillaume Apollinaire

2007-11-07T12:47:00.000+02:00

Sub podul Mirabeau, Sena unduie lin
Ca dragostea noastra
Sa-mi amintesc ca orice-alin
Venea tarziu, doar dupa chin

Bate ora-n alt taram
Zile, nopti, trec, eu raman

Stam mana-n mana, ochi in ochi
cu-ardoare
Privindu-ne pe cand
In unda, sub arcada acestor maini rasare
Un cer cu vesnice priviri tremuratoare

Bate ora-n alt taram
Zile, nopti trec, eu raman

Iubirea trece-asemeni undei blande
Iubirea se duce
Si viata lenta ne patrunde
Speranta striga cu priviri flamande

Bate ora-n alt taram
Zile, nopti trec, eu raman

Curg zilele spre un alt destin
Nici timpul nu se-ntoarna-acum
Iubirile nu mai revin
Sub podul Mirabeau, Sena unduie lin

Bate ora-n alt taram
Zile, nopti trec, eu raman

Pentru tine

2007-11-06T13:37:00.002+02:00

Nu spune “vreau”, caci el este o afirmatie a faptului ca nu ai. Cand nu ai ceva, nu poti oferi acel ceva. Iar celalalt vede si nu e dispus sa ofere daca nu va primi inapoi.

Cand oferi ceva, fa-o din toata inima si nu pretinde sa primesti inapoi. Lasa-i celuilalt libertatea de a decide daca-ti ofera si el la randul lui sau nu. Rasplata ta sa fie darul tau. Iar darul tau sa fie de calitate.

Nu spune “timpul e impotriva mea” caci timpul nu exista cand e vorba de suflet. Intoarce-te spre tine si traieste fiecare clipa intens.

Bucura-te de tot ce-ti ofera viata, arata ca apreciezi si vezi valoarea in fiecare lucru. Bucura-te de razele soarelui, de cantecul pasarilor, de fosnetul copacilor. Bucura-te de dragostea celor din jur si mai ales ofera la randul tau macar un zambet. E mai mult decat oricine s-ar astepta vreodata.

Nu-ti impune vointa. Lasa-i pe ceilati sa-si caute singuri propriul adevar si sa decida in legatura cu viata lor.

Nu face pe nimeni sa depinda de tine. Ofera libertate, caci libertatea este cel mai mare dar pe care-l poti face, pe cand dependenta e cel mai mare rau pe care-l poti face cuiva.

Cand intri intr-o relatie, fa-o pentru ceea ce vrei sa oferi in cadrul acelei relatii, nu pentru ceea ce vrei sa obtii din ea.

Cand petreci timp cu o persoana, fa ca timpul acela sa fie “timp de calitate” si nu o “pierdere de vreme”, caci nu este in folosul niciunuia dintre voi.

Nu judeca pe nimeni, ca sa nu ajungi sa fi ceea ce ai judecat.

Amintire – Rainer Maria Rilke

2007-11-05T20:29:00.000+02:00

Si iarasi astepti, astepti ce pare menit
viata sa ti-o mareasca la nesfarsit.
Astepti ce de alta tarie tine,
ce-i unic, puternic din cale-afara,
trezirea pietrelor,
adancimi intoarse spre tine.

In culoare srepusculara
pe etajere apun
volumele-n aur si brun…
La tari te gandesti, ce-ai strabatut
la chipul si la vesmantul
unor femei pe cari le-ai pierdut.

Si stii dintr-o data: aceasta a fost.
Si te ridici si-n fata vezi spaima,
figura si taina
unor ani care-au trecut.

Cantec de toamna - Paul Verlaine

2007-11-02T14:48:00.000+02:00

Al toamnei lin
Prelung suspin,
Ca de vioara,
Raneste greu
Sufletul meu
Si ma-nfioara.

Pendule bat
Si-ndurerat
N-ascult nici una,
Caci in urechi
Simt zvonuri vechi
Si plang intruna.

Si singur sunt
In asprul vant
Care ma poarta,
De parc acu’
Asemeni cu
O frunza moarta.

LXXXIV – Despre Arrius

2007-11-02T14:38:00.000+02:00

Arrius zicea “f-h-oloase” cand voia “foloase”-a spune;
Cand voia sa spuna “cursa”, “c-h-ursa” Arrius zicea,
Si credea atunci in sine ca vorbeste de minune
Cand zicea la “cursa” “c-h-ursa” cat de tare el putea.
Mama lui, cred eu, si unchiul, fostul sclav, la fel vorbise,
La fel bunul si bunica. Iata-l in sfarsit pornit
Tocmai-n Siria. Urechea lumii se mai odihnise,
Auzind aceste vorbe spuse lin si nesilit:
Nu se mai temea urechea de cuvintele aceste,
Cand deodata ni se-aduce o ingrozitoare veste:
De cand Arrius e-acolo, marea cea ionica
Nu ionica se cheama, ci marea “hionica”!

(Caius Valerius Catullus - Carmina)

Mesaj de la Druskin

2007-10-31T16:15:00.000+02:00

daca te astepti ca din 3 persoane care citesc o carte sa o aprecieze toti 3...te inseli
asa ca... daca vrei sa fie apreciat ceva, orice al tau, FA-L CUNOSCUT
seful nu vine sa iti mareasca salariul daca nu il faci constient de munca ta
masina nu merge fara benzina, desi e in perfecta stare de functionare
....o carte nu e un bestseller sau un rebut daca nu ajunge pe piata
...dar o batista preferata, o jucarie preferata, amuleta norocoasa inseamna ceva doar pt tine, ea nu trebuie recunoscuta ca pt tine sa fie in continuare folositoare.

Mesaj de la Jo

2007-10-31T16:13:00.000+02:00

am inghitit un curcubeu...

m'am imbatat cu aer si l'am vomitat pe toata lumea..

Mesaj de la Mirela

2007-10-31T15:19:00.001+02:00

Adita,

Am trecut pe aici
si-am lasat 10 pupici:
6 mari si 4 mici.
:)

Metamorfoza

2007-10-30T11:29:00.000+02:00

Sunt prinsa intre doua lumi.
O lume falsa pe care o credeam reala,
Si-o lume a adevarurilor absolute.

Si stiu pe ce dum sa merg.
E dumul pe care l-am cerut dintotdeauna.
E adevarul ce-a trait intotdeauna in mine.
Am stiut ca-i acolo…

Acum isi cere recunoastere.
Acum imi cere sa-l duc la implinire.
Acum vrea sa infloreasca in toata splendoarea lui.

Ma simt inca prinsa in jocul prejudecatilor.
Sunt ca o larva ce-si leapada invelisul
Spre a deveni fluture.

Metamorfoza mea a inceput.
Pentru prima data in viata
Privirea-mi incepe a se lipezi.

Vad!
Va vad!

Va vad staruinta in suferinta,
Va vad staruinta in distrugere,
Va vad sufletele cum cauta fericirea
Dar cel mai mult va vad frica!

Asa am fost si eu.
Si parte din mine inca mai e
Pana cand ma voi spala
De noroiul pe care-l cred vesmant.

Incep sa-mi amintesc cine sunt.
Incep sa fiu pregatita sa-mi rostesc adevarul.
Nu mi-e teama
Caci nimic rau nu mi se poate intampla.
Doar bucurie! Doar fericire!
Doar dragoste!

Mai am pana ma desprind din carapacea mea.
Dar nu imi pasa cat ma va durea desprinderea,
Caci pentru prima data
Eu aleg cine sunt!

Iar eu aleg sa fiu Dragoste,
Aleg sa fiu Compasiune,
Aleg sa fiu Srijin,
Aleg sa fiu Intelepciune.

Asa sa-mi ajute Dumnezeu!

Cantecul fluviului - Li Tai Pe

2007-10-25T18:49:00.000+03:00

De câtă vreme lunec
Tăcut, pe fluviu-n jos,
În luntrea mea uşoară
Din lemn de abanos ?

Stă flautul alături,
Şi vântul uşurel
Abia, abia suspină
Trecând încet prin el.

Dă-mi vin! Să piară-n noapte
Trecutu-ntunecos,
Ca umbra unui lotus
Pe malul mătăsos ...

Comoara mea e luntrea,
Un vis trecând prin vad,
Şi vinu-aşa de dulce
Şi flautul de jad ...

Sărută-mă ! Pământul
Cu cerul ţi-l aştern ...
Prin tine, doar, Iubire,
Voi fi şi eu etern.

Tinerete - Li Tai Pe

2007-10-25T18:47:00.000+03:00

Bătea un vânt de seară.
Se desprimăvăra.
Un călăreţ pe Drumul
Mormintelor trecea.

Îngândurat feciorul
La pas mâna întâi,
Apoi ca o furtună
Trecea galop prin văi.

Se-nvolburau în urma-i
Frunzare alburii,
Ca un talaz sălbatec
Al unei vijelii ...

Şi s-a oprit deodată:
« Dar incotro? Ce drum
Al lumii nesfârşite
Să mai apuc de-acum ? »

Şi sta la o răscruce,
Pe gânduri. Şovăia ...
Râs auriu de fată
Deodată auzea ...

« De drumurile lumii
Nici nu mai vreau să ştiu ! »
Şi-a-ntors încet fugarul
Spre râsul auriu ...

Ganduri de toamna - Li Tai Pe

2007-10-25T18:40:00.000+03:00

Cad frunzele, într-o perdea gălbue.
De pe terasă vrut-am să privesc,
Prin zborul lor, statura ta, dar nu e ;
Doar muntele departe îl zăresc ...

Sunt singură şi dorul tău mă cheamă ...
Cad frunzele, şi eu oftez prelung.
Nici nourii la tine nu ajung,
Căci toţi, deasupra mării, se destramă ...

Şi vesti de groază vin dinspre câmpie :
Asupra lumii iar barbarii cad !
S-a-ntors trimisul nostru din solie,
Cu veste rea, la Porţile de Jad !

Cu oştile ce face Hanul, oare ?
În răsărit veni-vor, la hotar ?
Sâ cainez sau nu, căzuta floare ?
Sunt singură de mult, şi-i toamnă iar ...

Schimbare de paradigma...

2007-10-24T14:30:00.000+03:00

Doua vase de razboi, ce faceau parte din escadronul de antrenament, petrecusera cateva zile de manevra pe o mare furtunoasa. Eram de serviciu pe vasul de comanda, de cart, pe punte, la caderea noptii. Vizibilitatea fiind proasta din cauza paclei, pe alocuri compacta, capitanul a ramas pe punte pentru a supraveghea toate activitatile.

Putin dupa inserat, omul de la postul de observatie raporta: "Lumina la tribord."

- E fixa sau se misca inspre pupa? striga capitanul.

De la postul de observatie veni raspunsul: "Fixa, domnule capitan."

Capitanul comanda semnalizatorului: "Semnalizeaza vasului: ne aflam pe un curs de coliziune, e de dorit sa schimbati cursul cu 20 de grade."

Semnalul de raspuns suna: "E de dorit ca voi sa schimbati cursul cu 20 de grade."

Capitanul ordona: "Transmite: sunt capitan, schimbati cursul cu 20 de grade."

"Sunt marinar clasa a doua" veni replica. "Ati face bine sa schimbati voi cursul cu 20 de grade."

Capitanul face spume la gura. Scuipa: "Transmite: sunt un vas de razboi. Schimbati cursul cu 20 de grade."

Articulat in flash-uri de lumina, raspunsul sosi indata: "Sunt un far."

Am schimbat cursul.

(Eficienta in 7 trepte - Stephen Covey)

Unde sunteti oameni buni?

2007-10-09T20:30:00.000+03:00

Simteam nevoia sa ma relaxez. Sa ma eliberez de toata presiunea zilelor de munca. Sa-mi limpezesc mintea si sa-mi pun gandurile in ordine.

Si cum intotdeauna simtim nevoia sa ne impartasim altora gandurile, ii spun prietenei mele ce simt si ce am de gand.

Si cum intotdeauna se gaseste cate o solutie pentru orice problema, ne hotaram sa mergem la tara. La tara ei, ca e mai aproape.

Asa ca… pornim la drum. Prin Buzau ne vine o idee. Orasul Focsani e aproape de locul unde mergem. Ce ar fi daca am vizita orasul inainte sa ajungem la bunica?

Zis si facut! Era vineri.

Si ajungem. Hmmm… Orasul se prezenta bine. Lume, blocuri, cateva case… Si totusi … Nici un supermarket, nici un KFC… Ne gandim…. Nici in Buzau nu au KFC, insa au Mc. Hai sa cautam un Mc. Nici urma.

Ne decidem sa mergem la bunica, ca oricum suntem pe fuga, si in week-end poate revenim sa vizitam orasul pe indelete.

Sambata, ne trezim noi frumos si ne hotaram sa mergem in Focsani. In principal cautam o farmacie (prietena mea racise putin) si apoi, ca tot mergeam intr-un oras, o sala de net pentru a ne verifica corespondenta. Stiu… am zis ca vreau sa ma odihnesc…

Asa ca pornim la drum. Aveam de gand sa petrecem o dupa-amiaza placuta. Asa… ca fetele. Dupa ce ne vedem corespondenta, sa ne oprim la o terasa sa bem o cafea. Apoi sa cutreieram orasul, sa intram prin magazine. Girls stuff.

Ajungem. Din nou. Strazile cam pustii. Pe ici pe colea vedeai doi-trei oameni care asteptau autobuzul. Am spus ca poate suntem la marginea orasului. Cand vom ajunge in centru va fi altceva.

Vedem o farmacie. Hai sa oprim! Dar cand ne apropiem mai bine, vedem lacatul pus pe usa… Nu-i nimic, poate urmatoarea. Urmatoarea era si ea inchisa! Ne uitam in jur. Ceva nu era in ordine. Prea putina lume, farmaciile inchise, magazinele inchise! Peste tot numai lacate puse pe usi!

Totul era inchis! Totul. Poti sa mori, nici o farmacie deschisa. Vrei sa bei ceva, o cafea, un suc? Iti iei de acasa. Nici o terasa deschisa! Am gasit doar o sala de net deschisa si un local, in care nu am putut intra deoarece nu aveam unde parca. Cand am gasit un loc, politia rutiera era in spatele nostru, ne-a claxonat si ne-a spus: Nu, nu! Nu e voie sa parcati acolo. Ce sa mai zici? Mergi mai departe.

Am gasit sageti spre "CENTRU, GARA", dar nu am gasit nici centrul si nici gara. Atat de strategic erau plasate. Centrul, am presupus noi care ar fi, dar nici sina de gara, casa nu zic picior. Unde o fi gara? O alta dilema…

Deci, pe langa faptul ca nu aveai de unde lua un medicament, de unde bea un suc, etc., nici nu puteai sa pleci pentru ca, nu stiai unde e gara!

Cel mai tare e ca orasul e mult mai mare ca Buzau, si o puzderie de blocuri si de case!!! Unde or fi fost oamenii aia, nu stiu? Ne-am tot intrebat. Ce fac? Cum se distreaza? Dar in schimb, am trecut pe langa vreo trei nunti. E clar! Singura distractie! Se marita lumea! Si atat…

Unde sunt oamenii? Chiar asa: unde sunteti oameni buni ?

Un intreg mister cu Focsaniul asta....

Da sau nu

2007-10-05T14:17:00.000+03:00

Cu totii ne lasam ghidati de hazard uneori. Ne place sa provocam destinul la un raspuns. Mai ales atunci cand trebuie sa luam o decizie, cand suntem nesiguri pe ceva.

Spunem la despartire: daca se uita inapoi, inseamna ca ma place. Uite certitudinea! Dar cand afli ca esti mintit in fata, ce nevoie de certitudini mai poti avea? Cum mai poti provoca destinul la raspunsuri? Asta inseamna ca speri la o alta solutie. Dar in acest caz, la ce solutie contrara sa te astepti?

Ce nu intelegi? Ai fost mintit! E un singur drum, nu-i o rascruce. Nu poti alege. Nu ai ce. Decat pe tine.

De ce ai fost mintit? Ce mai conteaza acum? La ce-ti folosesc raspunsurile? Raul a fost facut.

De ce nu ti s-a zis adevarul in momentul potrivit? De ce ar face asta? E vorba de tarie de caracter. Si asta lipseste cu desavarsire.

Nedumeriri de genul “dar eu am fost corect”, “dar eu mi-am deschis sufletul”, “dar eu am avut incredere” nu-si au rostul. Felicitari! Poti dormi linistit pe perna ta! Si atat! Nu te plange! Ai stiut de la inceput ca nu totul este roz. Ca ti-ai negat instinctul, din nou, treaba ta! Alegerea ta!

Nu ai ce plange. Decat daca chiar ai fost un tampit si nu te-ai ascultat la timp. Si aici nu ai nici o scuza!

Asa ca, bucura-te ca ai aflat acum si nu mai tarziu! Bucura-te ca ai taria sa spui NU REGRET NIMIC!

BUCURA-TE CA MIZERIA NU TE-A ATINS!

Eu, indragostita

2007-10-02T15:47:00.001+03:00

...in viziunea unui bun prieten...

Hoinarind pe malul paraului - Li Tai Pe

2007-10-01T14:15:00.000+03:00

In sfarsit, cu muntii
Numai, singur sunt!
Murmura paraul vesel,
Si eu cant!

Hai parau! Alearga
Mai clocotitor!
Am scapat de oameni
Si de raul lor!

E mai greu suisul,
Nouri dau tarcol.
Stancile par gata
Sa se zvarle-n gol...

Sare unda, sare
De pe stanci pe stanci!
Hai ,parau, prin alte
Vai si mai adanci!

Florile, pe maluri,
Sunt nespus de vii,
Cand le bat, usoare
Ceturi aurii...

As ramane, lanturi
De vieti in sir,
Sa alerg cu unda,
Flori sa tot admir...

Dar coboara noaptea
Neagra, pe platou.
Trebuie, la oameni
Sa ma-ntorc din nou!

Sopotul apelor - Li Tai Pe

2007-10-01T14:02:00.000+03:00

Abia sopteste unda
In ceasul vesperal.
Isi oglindeste luna
De toamna chipul pal.

Si-atat e de adanca
Tacerea, ca aud
Cum lotusul suspina
Pe-adancul lac din sud...

Si parca imi sopteste
Cu glasul stins, mereu,
De-adanca lui tristete
Sa ma-ntristez si eu...

Incerc!

2007-09-27T15:22:00.000+03:00

Eu si modul meu de a fi si de a actiona… Cam greu de explicat in cateva cuvinte. De-a lungul anilor m-am construit. In fiecare clipa am mai adaugat cate o caramida la ceea ce devin. Am fost atat de concentrata asupra lui “a face”, incat am lasat sa mi se ridice bariere si sa mi se puna lanturi sa nu pot ajunge la “a fi”.

Acum, cand am gasit motivatia de a ma ridica si de a privi din nou spre soare, vii si-mi spui ca de ce nu deschid mai repede fereastra sufletului meu? Dar tu nu stii ca din temnita mea cenusie singura raza de soare esti TU.

Nu stii ca pentru prima oara in viata mea am inceput sa-mi rup lanturile unul cate unul. Sunt grele si singura unealta pe care o am e vointa.

Nu stii ca dupa atata timp oasele-mi sunt reci, muschii imi sunt adormiti, bratul imi tremura, pasul nu-mi este chiar ferm si apasat. Sigurul lucru viu ramas in mine e sufletul meu. Mi-e greu sa ma ridic in picioare si sa-ti urmez chemarea, dar o fac. O fac pentru ca mi-ai deschis ochii si mi-ai aratat ca am multe de oferit. Iti multumesc pentru asta!

Si totusi iti simt nerabdarea. Vrei totul si vrei cat mai repede. Eu iti pot oferi tot ce am, insa nu-ti pot spune cand pentru ca nu stiu cat va dura metamorfoza mea. Nu-ti pot adresa decat o rugaminte, pe care esti liber s-o urmezi sau s-o ignori:

Mergi pe drumul meu. Stiu ca e lent, dar e sigur!

Nesimtire sau inconstienta?

2007-09-25T12:50:00.000+03:00

Azi am asistat la o scena pe cat de comuna pe atat de revoltatoare. Eram in autobuz asezata pe unul din locurile din spate. La un moment dat au urcat 3 domnisoare care purtau o conversatie, s-o numim usoara, despre o a patra domnisoara, care evident, nu era prezenta. Fiecare sorbea nonsalant din propria cutie de Coca-Cola.

Doua dintre ele s-au asezat langa mine. Cea de-a treia a preferat sa ramana in picioare, probabil pentru a-si oferi placerea de a-si privi interlocutoarele in ochi. Stiti cu totii…pentru o mai buna comunicare.

La un moment dat, domnisoara care statea in picioare isi termina de sorbit bautura. In acelasi timp, autobuzul opreste in statie si deschide usile. Domnisoara, isi intinde bratul vanjos si dintr-o singura miscare, cu o precizie greu de descris, arunca cutia goala in strada!

Am ramas surprinsa. Acum sincera sa fiu nu stiu daca de precizia domnisoarei sau de lipsa de inspiratie a celor de la Primarie care nu au pus cosuri de gunoi plasate fix in dreptul usilor deschise ale autobuzelor oprite in statie. Acum serios, domnilor, unde v-a fost capul? Chiar nu v-ati gandit ca majoritatea dintre noi suntem aruncatori de elita? Este chiar asa de greu de observat?

Pai, domnilor, greseala nu e a oamenilor ca domnisoara din povestea noastra, care arunca gunoaiele pe unde apuca, ci a dumneavoastra pentru ca nu ati pus cosuri de gunoi acolo unde nimeresc ei!

Mai mult, nu v-ati gandit nici la cat de valorosi sunt acesti oameni si nici la sanatatea lor. Numai ei stiu cat au trudit exersand din greu aruncarea gunoaielor la intamplare pe strada! Numai ei stiu pretul pe care l-au platit pentru a atinge acesta performanta! Si binenteles ca numai ei stiu cum au suportat durerea oaselor din burta cand au fost nevoiti sa se aplece sa ridice vreun ambalaj!

Le-ati apreciat vreodata simtul estetic? Nu. Nu v-ati gandit ca tot ce fac ei e sa treaca printr-un …moment de inspiratie…

Ei bine, fata de cele expuse mai sus, trebuie sa ma declar o ignoranta. Trebuie sa recunosc ca gestul domnisoarei nu mi s-a parut unul de precizie, ci unul de o nesimtire crasa si de o lipsa de responsabilitate fata de mediul in care traieste.

Si mi-am pus intrebarea: cat de mult ar aprecia aceasta domnisoara daca am trece cu totii printr-un “moment de inspiratie” ca al dumneaei si ne-am exersa performanta aruncarii gunoaielor in fata usii sale? Hhmmm… Nu cred ca ne-ar aprecia simtul estetic…

Concluzia pe care trebuie s-o tragem din aceasta simpla situatie este ca ar fi bine sa realizam ca toti suntem responsabili de ceea ce se intampla in jurul nostru, inclusiv de mediul in care traim si ne crestem copiii. Pentru ca asa cum il ingrijim, asa il avem.

Iar de fiecare data cand suntem revoltati de gunoaiele din jurul nostru, ar fi bine sa ne punem intrebarea daca noi, prin actiunile noastre, am protejat mediul, iar daca raspunsul este afirmativ, ar fi ideal sa ne intrebam daca am facut tot ce trebuie sa-i invatam si pe celalti importanta acestui act.

Acestea fiind spuse, permiteti-mi sa va asigur ca nu veti suferi dureri insuportabile daca ridicati un ambalaj de jos, pentru ca, oricat de incredibil vi s-ar parea, nu aveti oase in burta si la cosul de gunoi pus de Primarie pe strada nu sunt politisti care asteapta sa va prinda comitand vreun delict, pentru ca, nu exista o lege care sa interzica protejarea mediului inconjurator, a grijii fata de propria sanatate sau a respectului fata de tot ceea ce inseamna viata. Asa ca, indrazniti oameni buni si folositi cosurile de gunoi in momentul cand aveti ceva de aruncat!

Va multumesc!

Pentru noi, femeile puternice

2007-09-19T10:50:00.000+03:00

Un comentariu gasit pe www.121.ro - Mesajul din sticla: Punct si de la capat!

"Nu exista "nu am timp" pentru o relatie. A avea timp pentru o relatie inseamna de fapt a avea timp pentru tine. Si trebuie sa recunoastem ca preferam de o mie de ori sa stam in bratele cuiva decat sa stam singure in fata televizorului. Problema e ca in general femeile puternice sunt femei orgolioase, iar orgoliul este cel care ne face sa fim altcineva decat ceea ce suntem cu adevarat."

Albatrosul

2007-09-17T13:17:00.000+03:00

Din joacă, marinarii la bord, din când în când
Prind albatroşi, mari pasări călătorind pe mare
Care-nsoţesc, tovarăşi de drum cu zborul blând
Corabia pornită pe valurile-amare.

Pe punte, jos, ei care sus, în azur, sunt regi
Acuma par fiinţe stângace şi sfiioase
Şi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegi,
Ca nişte vâsle grele s-atârne caraghioase.

Cât de greoi se mişcă drumeţul cu aripe!
Frumos cândva, acum ce slut e şi plăpând
Unu-i loveşte pliscul cu gâtul unei pipe
Şi altul, fără milă, îl strâmbă şchiopătând.

Poetul e asemeni cu prinţul vastei zări
Ce-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă
Jos, pe pământ, printre batjocuri şi ocări
Aripele-i imense l-împiedică să meargă.

(Charles Baudelaire - Florile raului)

LXXXV

2007-09-14T12:41:00.000+03:00

Odi et amo. Quare id faciam, fortasse requiris
Nescio. Sed fieri sentio et excrucior.

(Caius Valerius Catullus - Carmina)

Despre relatii...

2007-09-13T10:52:00.000+03:00

… Exista o modalitate de a fi fericit intr-o relatie si aceasta este sa folosesti relatiile pentru scopul pentru care au fost destinate si nu pentru scopul pe care i le-ai atribuit tu.

Relatiile te solicita in mod constant, te cheama in mod constant sa creezi, sa exprimi si sa traiesti experienta unor aspecte din ce in ce mai grandioase despre tine insuti, a unor viziuni din ce in ce mai marete despre tine insuti, a unor versiuni si mai magnifice despre tine insuti. Nicaieri in alta parte decat intr-o relatie nu poti sa faci acest lucru mai imediat, mai cu impact si mai curat. De fapt, fara o relatie, nu poti sa o faci deloc. […]

Cand relatiile umane de dragoste esueaza (… adica ele nu produc ceea ce vreti voi sa produca), ele esueaza pentru ca s-a intrat in aceste relatii din motivatii gresite. […]

Majoritatea oamenilor intra intr-o relatie, gandindu-se mai degraba la ceea pot sa obtina din ea, decat la ceea ce aduc ei in ea.

Scopul unei realtii este de a decide ce parte din tine ai vrea “sa se arate”, nu ce parte din celalalt ai putea sa capturezi si sa pastrezi.

Exista un singur scop pentru o relatie - de fapt pentru toata viata: sa fii si sa decizi Cine Esti cu Adevarat.

Este foarte romantic sa spui ca tu erai “un nimic” pana cand nu a aparut o anumita persoana, dar aceasta nu este adevarat. Ba, chiar mai rau, arunca asupra acelei persoane o povara incredibila de a fi ceea ce el sau ea nu este cu adevarat.

Nevrand “sa te dezamageasca”, ei incearca din rasputeri sa fie si sa faca niste lucruri, pana cand nu mai pot.

Nu mai pot sa se incadreze in imaginea pe care tu ai construit-o despre ei, nu mai pot sa ramana in rolurile pe care tu le-ai dat sa le joace si, astfel, creste resentimentul si urmeaza mania.

In cele din urma, pentru a se salva pe ei insisi (cat si relatia), aceste persoane incep sa-si ceara inapoi adevarata lor fata, actionand tot mai mult in concordanta cu Cine Sunt Ei cu Adevarat. Din acest moment, tu spui ca ei “s-au schimbat”. E foarte romantic sa spui ca, din clipa in care a intrat cineva special in viata ta, te simti desavarsit.

Totusi, scopul unei relatii nu este de a avea o alta persoana care sa te desavarseasca, ci de a avea pe cineva cu care sa impartasesti desavarsirea ta.

In asta consta paradoxul realtiilor umane, tu nu ai nevoie de o anumita persoana pentru ca tu traiesti pe deplin experienta lui Cine Esti si…fara o alta persoana, tu esti un nimic.

Acestea sunt atat misterul cat si minunea – atat frustrarea, cat si bucuria experientei umane. E nevoie de o intelegere profunda si de o vointa totala de a trai in interiorul acestui paradox intr-un mod care sa aiba sens. Observ ca putini oameni o fac.

De-a lungul anilor in care se formeaza o relatie, voi intrati in ea plini de nerabdare, de energie sexuala, cu o inima larg deschisa si cu un suflet plin de bucurie si de zel.

Undeva intre varsta de 40 pana la 60 de ani (iar pentru unii e mai degraba la inceputul acestei perioade), ati abandonat toate visele voastre marete, ati pus de o parte sperantele cele mai inalte si v-ati multumit cu mai putin sau cu aproape nimic.

Problema este atat de simpla, atat de elementara si totusi atat de tragic de prost inteleasa: cele mai mari vise ale voastre, cele mai inalte idealuri, cele mai dragi sperante sunt legate de persoana iubita, mai degraba de Sinele nostru iubit. Testul relatiei voastre este legat de cat de bine s-a incadrat celalalt in idealul vostru si cat de mult v-ati ridicat voi la idealul lui sau al ei. Totusi, singurul test adevarat este cat de bine v-ati ridicat voi la idealul vostru.

Relatiile sunt sacre, pentru ca ele ofera cea mai mare ocazie a vietii – de fapt singura ei ocazie - de a crea si de a produce experienta celei mai inalte conceptualizari a Sinelul vostru. Relatiile esueaza cand le vedeti ca pe cea mai inalta ocazie a vietii de a crea si a produce experienta celei mai inalte conceptualizari a celuilalt.

Lasati-o pe cealalta persoana din interiorul relatiei sa-si faca griji legate de Sine – ce face, ce este si ce are Sinele; ce vrea, cere si da Sinele; ce cauta, creeaza si trieste ca experienta Sinele – si intreaga relatie va servi in mod magnific atat scopului ei, cat si participantilor la ea!

Sa lasam fiecare persoana din interiorul relatiei sa-si faca griji, nu in legatura cu celalalt ci numai, numai in legatura cu propriul Sine.

Aceasta poate fi o invatatura ciudata, deoarece vi s-a spus ca, intr-o relatie de cea mai inalta calitate, iti faci griji numai pentru celalalt. Adevarul este ca o relatie esueaza din cauza concentrarii noastre asupra celuilalt – a obsesiei noastre pentru celalalt.

Cum este celalalt? Ce face celalalt? Ce are celalalt? Ce spune celalalt? Ce vrea? Ce cere? Ce gandeste? Ce spera? Ce planuieste?

Nu conteaza ce este, ce face, are, spune, vrea, cere celalalt. Nu conteaza ce gandeste, spera, planuieste celalalt. Singurul lucru care conteaza este ceea ce Esti tu fata de toate aceste lucruri. Cea mai iubitoare persoana e cea care se centreaza in jurul propriului Sine. […]

Daca nu poti sa-ti iubesti propriul Sine, nu poti sa-l iubesti pe celalalt. Multi oameni fac greseala de a cauta dragostea de Sine prin dragostea pentru celalalt. Desigur ei nu-si dau seama ca fac acest lucru. Nu este un efort constient. Se intampla doar in mintea lor, in profunzimea mintii lor. In ceea ce voi numiti subconstient. Ei gandesc: “daca eu ii voi iubi pe ceilalti, si ei ma vor iubi. Atunci eu voi fi demn de a fi iubit si ma pot iubi”.

Reversul e ca atat de multi oameni se urasc pe ei insisi deoarece simt ca nu exista nimeni care sa-i iubeasca. Aceasta este o boala – este atunci cand oamenii sunt “bolnavi din dragoste” – deoarece adevarul este ca alti oameni ii iubesc cu adevarat, dar acest lucru nu conteaza. Indiferent cat de multi oameni isi manifesta dragostea pentru ei, lor nu le este destul.

Mai intai, ei nu te cred. Cred ca incerci sa-i manipulezi – incerci sa obtii ceva de la ei. (Cum ai putea sa-i iubesti pentru ce sunt ei cu adevarat? Nu, trebuie sa fie o greseala. Precis ca vrei ceva! Dar oare ce vrei?)

Ei stau si incearca sa-si dea seama cum ar fi posibil ca cineva sa-i iubeasca cu adevarat. Asa ca nu te cred si pornesc o campanie ca sa te faca sa o dovedesti. Trebuie sa dovedesti ca iubesti. Pentru a face aceasta, e posibil ca ei sa-ti ceara sa incepi sa-ti schimbi comportamentul.

In al doilea rand, daca ei ajung in cele din urma intr-un loc unde pot sa creada ca tu iubesti, incep imediat sa-si faca griji in legatura cu cat timp vor fi in stare sa-ti pastreze dragostea. Asa ca, pentru a nu pierde dragostea ta, ei incep sa schimbe comportamentul lor.

Astfel, doi oameni, literalmente se pierd pe ei insisi intr-o relatie. Intra in aceasta relatie, sperand sa se gaseasca pe ei insisi si se pierd.

Pierderea Sinelui intr-o relatie este cea care provoaca mare parte din amaraciune intr-un cuplu.

Doi oameni se unesc intr-un parteneriat sperand ca intregul va fi mai mare decat suma partilor si descopera ca este mai mic. Ei se simt mai putin decat erau cand erau singuri.

Mai putin capabili, mai putin indemanatici, totul e mai putin incitant, mai putin atragator, mai putin vesel, mai putin multumitor.

Deoarece ei sunt realmente “mai putin”, au renuntat la mare parte din ceea ce sunt pentru a fi – si a ramane – in relatie.

Nu s-a dorit niciodata ca relatiile sa fie intelese in acest mod. Si, totusi, in felul acesta sunt ele traite ca experienta de catre mai multi oameni decat ne-am putea inchipui vreodata.

Deoarece oamenii au pierdut legatura (daca au avut-o vreodata) cu scopul relatiilor…

Neale Donald Walsch – “Conversatii cu Dumnezeu” (vol. I)

Negare de sine...

2007-09-12T17:35:00.000+03:00

Atunci cand incheiem un capitol din viata noastra, afirmam “show must go on”. Ne gandim ca in aceasta afirmatie ne gasim puterea de a lasa trecutul acolo unde e, de a lua cu noi lucrurile frumoase si de a merge pe un nou drum, cu vise si sperante noi.

Inceputul e al nostru. Linistea pe care o simtim in suflet ne apartine, face parte din ceea ce am devenit. Privim increzatori la noul drum, cu speranta de mai bine si, credem noi, cu o lectie invatata. Aceea de a nu repeta greselile pe care le-am facut o data.

Privim totul ca pe o lectie, insa nu ca pe o experienta. Privim totul ca si cand am fost pedepsiti pentru alegerile facute, nu ca pe clipe pe care le-am trait, le-am ales si ni le-am asumat cu tot ceea ce inseamna asta. Si suferim in loc sa ne bucuram.

Insa nu am sa vorbesc despre cum ar trebui privita “lectia” noastra, ci despre nevoia noastra de a ne intoarce acolo unde am decis, cu ceva vreme in urma, sa inchidem usa.

De ce ne intoarcem mereu privirea spre trecut? Ce speram sa gasim acolo? Explicatii despre ce a fost, raspunsuri la ce va fi, sau pur si simplu nostalgie?... Fiecare cu fantomele sale… Un lucru este cert: privim in urma.

Putini sunt cei care atunci cand inchid usa in spatele lor, o fac pentru totdeauna. Poate tine de caracterul fiecaruia. Poate, pur si simplu, astfel de persoane nu au lasat nici un element ce ar putea fi folosit pe viitor ca pretext de reintoarcere. Poate sunt foarte mandre si nu ar accepta in veci umilinta de a privi inapoi. Sau poate, pur si simplu, sunt impacate cu sine si, nemaidentificandu-se cu situatia in care se gasesc, simt nevoia sa se desprinda.

Cred ca mai degraba este vorba de un sentiment, nu de o hotarare. Sentimentul ca situatia nu-ti mai apartine, nu mai faci parte din ea, nu mai esti un element component al ei, nu o mai recunosti, nu mai e situatia ta. Iar plecarea apare ca fiind singura solutie logica si de bun simt si, incredibil, apare ca fiind cel mai natural lucru pe care-l poti face.

Dar cum spuneam, aceasta e situatia ideala, de care doar putini dintre noi au parte. Sau putini dintre noi au curajul sa o aplice… Un bun prieten spunea la un moment dat despre dragoste ca spera sa fie destul de norocos sa o gaseasca. De ce nu am putea spune acelasi lucru despre puterea de a spune “la revedere”?

Revenind asupra subiectului nostru, si vazand cum majoritatea dintre noi intorc privirea spre trecut, vin si intreb: Care e motivatia, oameni buni?

E cumva sentimentul ca am lasat ceva in urma si dorim sa-l “recuperam”? E cumva nevoia de a retrai trecutul? Nevoia de a gasi acele momente care ne-au facut fericiti?

Cred ca aici e o problema de perspectiva. E adevarat ca am avut cu totii parte de momente fericite, momente pe care le-am trait intens, momente pe care, daca am putea, le-am pastra intr-o capsula a timpului, iar cand ne-am dori sa le retraim, nu ar fi nevoie decat sa scoatem capacul…

Si luam cu noi aminterea acestor trairi, in momentul in care plecam.

Uitam ceva, in schimb. Faptul ca toata experienta noastra nu a fost formata numai din lucruri bune si frumoase. Oare lucrurile rele si urate nu au facut parte din experienta noastra? De ce le-am lasa in urma? Nu sunt ale noaste? Nu le-am trait noi? Pe unele dintre ele nu le-am generat noi? De ce le-am lasa in urma? Oare asta nu inseamna ca nu ne asumam raspunderea pentru final? Si daca e asa… Asta ce spune despre noi?...

Cu toate acestea, luam doar ce e bun si frumos. Doar pe acestea le recunoastem ca facand parte din experienta noastra. Spunem ca ne da puterea de a merge inainte.

… Cred ca undeva pe drum, pierdem adevaratul sens al acestor momente-capsula. In loc sa le privim in continuare ca fiind exact ceea ce sunt, noi le dam o alta infatisare. Si aici gresim.

In dorinta noastra de a retrai trecutul, incercam sa recream in plan fizic ceea ce a fost deja creat si consumat o data. Nu realizam ca, de fapt, avem o amintire pe care vrem s-o transformam in realitate, si tot ce obtinem este o iluzie…

Cred ca exista un moment de-a lungul acestui drum in care putem sa ne oprim si sa ne punem cu adevarat intrebarea: de ce vreau sa privesc inapoi? Daca totul era asa de frumos, cum sunt momentele mele capsula, atunci de ce am simtit ca trebuie sa plec?

Oameni buni, haide-ti sa ne uitam cu totii in traista noastra, atunci cand plecam si sa ne intrebam: am luat intr-adevar totul? Tot ce a costituit experienta mea? Daca da, atunci nu-ti va mai fi teama ca ai uitat ceva. Nu vei mai simti nevoia sa te intorci pentru ca simti ca nu ai stors tot ce se putea stoarce. Nu te vei mai agata de amagirea lui “dar daca”…

Atunci ai vedea ca in capsula ta nu se gasesc iluzii, momente rupte din adevaratul intreg, ci experienta ta … sentimentele tale… alegerile tale… TU!

Cand plecati, oameni buni, plecati cu totul. Luati-va pe voi cu totul, nu doar jumatate. Nu doar partea care va convine. Asta ar insemna sa va negati pe voi insiva…