In acelasi timp, matusa mea il avea pe Mimi.
Mimi si Coco s-au cunoscut. Desi au petrecut putin timp impreuna (vreo 2-3 zile), pot spune ca a fost dragoste la prima vedere. De multe ori m-am gandit ce cuplu frumos ar fi facut daca Coco nu zbura... Aveau amandoi acelasi spirit. Erau blanzi, jucausi, iubitori si plini de viata!
De ce "Mimi" o sa va intrebati. Ei bine, cum era al doilea perus pe care matusa mea il avea in toata viata ei, nu prea stia sa deosebeasca fetitele de baietei, asa ca a cerut de la crescator o fetita. Si i-au zis Mimi. Ca nasucul (ceromul) se albastrea din ce in ce mai mult, asta e o alta poveste. Ideea e ca, pana si-au dat seama, Mimi deja se obisnuise cu numele lui.
Imi aduc aminte ca in acea perioada in casa matusii mele venise barza si le adusese in dar un baietel. Cum era si normal, bebe se bucura acum de tot timpul, atentia si afectunea familiei. Iar Mimi, desi era la fel de bine ingrijit, s-a trezit ca nu mai e "dragalit" ca inainte.
Intr-o zi le-am facut o vizita, evident sa-l vad pe bebe. In schimb, Mimi a fost cel care mi-a atras atentia. Stiu ca matusa mea se ocupa de cel mic, iar Mimi a venit sa-i cante, insa cum nu l-a bagat nimeni in seama, s-a dus in colivia lui si n-a mai iesit de acolo.
Mi s-a rupt sufletul. Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca fiinta asta micutza cersea dragoste si o facea in cel mai pur si inocent mod. Sunt animale care devin geloase, chiar usor agresive, atunci cand apare o alta fiinta in casa lor si nu li se mai acorda aceeasi atentie. Mimi, din contra, oferea dragoste si cerea dragoste, iar cand nu a primit, s-a retras in casuta lui...
Decizia era luata! Mi-am luat inima in dinti si i-am spus matusii mele sa mi-l dea. A fost constienta ca nu se mai putea ocupa de el asa cum o facuse pana acum si stia ca incape pe maini bune.
Ei bine, peste cateva zile plecam de la ea cu o colivie in mana si cu un ghemotoc de pene verzi ce aveau sa devina o parte importanta din viata familiei noastre si a tuturor celor care l-au cunoscut.
Toata lumea se uita pe strada la mine si la colivia mea, iar eu eram cea mai mandra si mai fericita fiinta de pe pamant! Il aveam pe Mimi!
Mimi si Coco s-au cunoscut. Desi au petrecut putin timp impreuna (vreo 2-3 zile), pot spune ca a fost dragoste la prima vedere. De multe ori m-am gandit ce cuplu frumos ar fi facut daca Coco nu zbura... Aveau amandoi acelasi spirit. Erau blanzi, jucausi, iubitori si plini de viata!
De ce "Mimi" o sa va intrebati. Ei bine, cum era al doilea perus pe care matusa mea il avea in toata viata ei, nu prea stia sa deosebeasca fetitele de baietei, asa ca a cerut de la crescator o fetita. Si i-au zis Mimi. Ca nasucul (ceromul) se albastrea din ce in ce mai mult, asta e o alta poveste. Ideea e ca, pana si-au dat seama, Mimi deja se obisnuise cu numele lui.
Imi aduc aminte ca in acea perioada in casa matusii mele venise barza si le adusese in dar un baietel. Cum era si normal, bebe se bucura acum de tot timpul, atentia si afectunea familiei. Iar Mimi, desi era la fel de bine ingrijit, s-a trezit ca nu mai e "dragalit" ca inainte.
Intr-o zi le-am facut o vizita, evident sa-l vad pe bebe. In schimb, Mimi a fost cel care mi-a atras atentia. Stiu ca matusa mea se ocupa de cel mic, iar Mimi a venit sa-i cante, insa cum nu l-a bagat nimeni in seama, s-a dus in colivia lui si n-a mai iesit de acolo.
Mi s-a rupt sufletul. Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca fiinta asta micutza cersea dragoste si o facea in cel mai pur si inocent mod. Sunt animale care devin geloase, chiar usor agresive, atunci cand apare o alta fiinta in casa lor si nu li se mai acorda aceeasi atentie. Mimi, din contra, oferea dragoste si cerea dragoste, iar cand nu a primit, s-a retras in casuta lui...
Decizia era luata! Mi-am luat inima in dinti si i-am spus matusii mele sa mi-l dea. A fost constienta ca nu se mai putea ocupa de el asa cum o facuse pana acum si stia ca incape pe maini bune.
Ei bine, peste cateva zile plecam de la ea cu o colivie in mana si cu un ghemotoc de pene verzi ce aveau sa devina o parte importanta din viata familiei noastre si a tuturor celor care l-au cunoscut.
Toata lumea se uita pe strada la mine si la colivia mea, iar eu eram cea mai mandra si mai fericita fiinta de pe pamant! Il aveam pe Mimi!
2 comentarii:
Stiam ca o scrii din nou, cand o sa simti ca a venit timpul. Ti-am citit cu drag povestea despre Mimi si ma bucur ca ai revenit in blogosfera. Nu o sa uit niciodata ca ai fost prima persoana care a comentat pe blogul meu, atunci cand l-am inceput, si chiar daca il citesc atat de putin oameni, prefer sa fie citit de o mana de oameni ca tine, decat de foarte multi, care nu vor decat sa critice si sa distruga.
Ma bucur ca ai scris din nou si sper ca esti bine.
Multumesc mult, Carmen, ca esti alaturi de mine! Era si timpul sa revin. Adevarul e ca s-au intamplat atat de multe, incat nu am avut ragazul sa mai scriu. Dar nu puteam sa las povestea copiilor mei neterminata. Cat despre tine, mereu te-am citit cu drag si ma bucur ca nu te-ai lasat de "blogareala". Intr-adevar, conteaza si cine te citeste, dar cel mai mult conteaza ca te exprimi tu, ca ne transmiti o parte din emotiile si trairile tale si lasi o parte din tine, aici, pentru ca noi toti sa te cunoastem mai bine. Si asta mi se pare minunat! Bine te-am regasit!
Trimiteţi un comentariu